Ramas bun

25 2 0
                                    

Ora zece fara zece,o astept de de ceva timp.Oare este bine ? Oare a patit ceva ? Dar nu,nu  cred , nu tocmai azi.Zece fix ,zgomotul tocurilor parca prea mari pentru ea rupe tacerea pe care noaptea o arunca asupra cartierului.Ritmul pasilor ei imi face inima sa bata din ce in ce mai tare,si mai tare,ea are o forta pe care nu pot sa o concep,vine mereu cand vrea,face mereu ce vrea,si totusi, ma face mereu sa o iert,o iubesc.Cum sa nu o iubesc , e mereu langa mine, e frumoasa, e ea.Se apropie,incep sa simt  adierea parfumului ei mult prea scump pentru buzunarul meu.Sunt fericit,da, ea ,ma face fericit,dar totusi , in acelasi mod , ma intristeaza ingrozitor,cum sa nu fiu trist? Ea are totul, eu , nu am nimic , ar putea avea pe oricine... De ce pe mine? Nu am bani, nu sunt un tip smecher si cu siguranta nu pot sa-i ofer viitor dorit de tatal ei,George Anderson ,important om de afaceri si vaduv, am uitat sa mentionez , iubita mea , Maria Anderson, si-a pierdut mama din cauza unui accident petrecut cu mult timp in urma,nu prea doreste sa vorbeasca despre asta ,asa ca i-am respectat dorinta.Bulevardul candva puternic luminat de terasele si barurile rasarite ca ciupercile dupa ploaie, a ajuns sa fie mai negru decat noaptea insasi , incerc sa privesc in directia ei, nu o vad ,dar o aud . E din ce in ce mai aproape ,emotiile ma cuprind , asa e mereu, ea imi face inima sa bata. O vad , este superba ,poarta tricoul pe care l-a primit de la mine ,îi sta grozav,plus blugii mulati pe care îi poarta , ar face invidioasa orice diva plina de machiaj si impresii. Alearga spre mine ,imi sare in brate , eu o cuprind nebuneste,imi vine sa nu-i mai dau drumul. O sarut ,desi nu trecuse mult, imi era dor de gustul buzelor ei,acea senzatie care iti  face pielea de gaina ,  asta simteam eu mereu ,cand o sarutam . Ma strange mai tare la pieptul ei generos,eu o apuc scolareste de fund,zambeste,am ajuns la stadiul la care, zambetul ei,imi da ameteli,e ca un drog. In final imi da drumul si ma intreaba:
-Ce faci?

-Imi e dor de tine ,i-am raspuns.
-Te iubesc, la auzul acestor vorbe ma topeam pe picioare,iar ea stia magicul efect pe care vorbele ei îl aveau asupra mea. O iau de mana si incepem sa colindam orasul,tinta finala, apartamentul meu.
Nu cred sa fi vazut orasul New York la fel de romantic ,la fel de idilic ,ca in seara aceea. E unul din  momentele in care groapa de ciment si fier combinata cu diferite rase de imigranti,numita New York, mi-a placut ,m-a facut sa ma simt ca acasa , aveam tot ce imi trebuia langa mine, ma tinea de mana. Incepem sa vorbim, glasul ei imi aminteste de ce fac asta.Era ultima seara ... Urma sa plec la Academia Militara , aveam de gand sa-i impresionez tatal, sa am in final aprobarea lui. Mergand pe strada pustie ,observ restaurantul nostru preferat "Chez Mariage".
- Intram ? o intreb.
- Cum vrei,imi raspunde.
-Haide, nu am mai fost de mult . Intram, incaperea aducea cu un vechi teatru , locul era tixit de mobila antica si opere de arta , probabil,asta era motivul pentru care Chez Mariage era unul dintre cele mai cautate restaurante. Imi scot telefonul,ma uit la ceas, incep sa calculez timpul ramas alaturi de ea. Ma vede trist, probabil stie care este motivul.
- Nu, o aud.
-Poftim?
-Nu ma face ca ultima mea imagine cu tine, sa fie trista. Schitez un zambet,de fapt , in interiorul meu, urlu ,imi vine sa sparg,sa distrug,dar la ce bun? Tot sarac as ramane. Eterna problema a lui George Robinson , faptul ca nu am un venit destul de mare incat sa-i pot asigura pretioasei lui fete, traiul cu care a fost obisnuita. Ne asezam la o masa, nu dureaza mult si apare un chelner jovial , ce ne ia comanda.
-O salata, o aud.
-Haide macar azi,mananca si tu normal, ea se uita la mine medumerita.
-De fapt , as vrea tot ce comanda el,îi spune ea chelnerului,apoi aruncandu-mi un zambet pervers. Am terminat de comandat , iar acum atmosfera intima din restaurant , pune stapanire pe noi. O lacrima se prelinge pe obrazul ei fin. Incep sa o privesc cu nesat, nu ma pot satura de  imaginea ei , e frumoasa , facand orice.
Cina a decurs bine , nu am mai vazut-o sa manance atat, mereu o bateam la cap sa manance mai mult ,caci tot timpul , manca foarte putin , e de inteles, dorea sa isi pastreze silueta ,dar totusi...
De-a lungul cinei am vorbit despre mine, despre ea , despre tatal ei, despre ce prostii au mai facut amicii nostri, nici eu,nici ea ,nu am adus vorba de plecarea mea de a doua zi.
Terminam cina si iesim, fiorul provocat de frigul de afara ma trezeste la realitate,peste doua ore aveam sa ne despartim,eu urmand sa plec in armata, iar ea ...
Ea ramane aici. Aici, cum suna asta , aici, acolo , eu , tu , noi. Nu, fara noi , nu cred , cum  o sa mai fie posibil?
-Mergem la tine ? O aud rupand tacerea.
-Hai. Imi scot telefonul, trecusera o ora si jumatate de cand ma intalnisem cu ea. Locuiam la trei strazi de acolo.Prea aproape, doream sa ma plimb alaturi de ea , aveam nevoie sa ma plimb alaturi de ea.
Ma apuca de mana usor si ma strange,imi spune ca totul o sa fie bine, nici macar ea nu se crede.
Mai avem o strada de mers pana la mine , incep sa tremur, parca as merge la propria moarte. Tocmai realizasem ca asta este inceputul sfarsitului.
Am ajuns. Urcam pana la trei, nr 13 . O adresa pe care o stia chiar si in somn. Deschid usa,intram,nici  nu apuc bine sa incui , ca o si vad sarindu-mi in brate.
O sarut , o ridic pe peretele alaturat usii,si incep  sa o mangai pe generoasele forme de care am fost atras inca de la inceput. Imi strecor usor mana  sub tricoul lipit de corpul ei umed, o ating usor ,îi soptesc in ureche vorbe dulci.Îi dau jos tricoul, nu poarta sutien, asa-i place ei, cica doar babele poarta. Ma musca usor de gat , sunt in al noualea cer,traiesc. O apuc  de fund salbatic, ea scoate un geamat ce ma incita si mai mult, apartamentul a devenit teatrul nostru, iar noi , aveam de gand sa-l pangarim,  ca niste actori retrasi ce joaca in ultima piesa. O iau in brate si o duc in dormitor.
-  Ma simt ca o mireasa. La auzul acestor vorbe m am blocat.Mireasa , hmmm, nu m-am gandit pana acum la asta.
- Nu mai e mult si o sa intample, îi raspund.
O pun in pat, sting lumina , si ne lasam posedati de nevoile carnale pe care ne este imposibil sa le stavilim. A fost ultima data cand am vazut-o.

Umbra unui vis frumosUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum