Jocurile foamei-Perspectiva lui Glimmer

Capitolul5

Distrusă. Asa ma simteam acum. Cum a putut vedem Marvel asta? Adica acum ce parere si-a acut despre mine? Ce crede Cato? Sunt cea mai nasoala persoana pe care o cunosc. Plec de acolo fugind.

Ma asez undeva pe un bolovan. Alergasem cam 1 km. Era imposibil sa ma găsească tinand cont ca se făcuse si noapte. Ma gândesc ce as putea face acum . Pai ar cam fi 2 variante:

1. Sa il pierd pe Marvel

2. Sa il pierd pe Cato

3. Sa ii pierd pe amândoi

-Hei Glimmer.

Clove vine si se aseaza lângă mine. Avea un zâmbet prefacut pe fata. Mda. Tipic ei. Probabil va incepe sa urle la mine ca m-am pupat cu Cato.

Dar face altceva. Scoate agil cel mai letal cuțit si il arunca spre mine , acesta strapungandu-mi brațul. Simt doar cum sângele imi izvoreste si se scurge pe piatra pe care ma asezasem.

-Cato e al MEU , district 2! Sa iti fie clar.

Se apropriere cu cel mai bun cuțit al ei spre fata mea. Se pare ca asta mi-a fost.

Închid ochii dorindu-mi doar sa se termine cat mai repede cu putința. Sa ajung departe la ani lumina distanță. Apea reușesc sa soptesc

-Fa-o repede , Clove.

Si se si aude tunul. Dar nu e al meu. Deschid ochii cu ultimele puteri si recunosc sulita lui Marvel infipta in Clove.

Apoi închid ochii si cad intr-un lung somn.

***

Ma trezesc cu o apăsare ciudata pe buza. Deschid ochii si ma așteptăm sa il vad pe Cato aplecat deasupra mea. Dar este doar marvel. Ma ridic cu greu apoi cad la loc.

-Ce s-a intamplat?

-Am facut repede o conexiune : tu plecata, Clove dupa tine , Sărutul cu Cato. A fost simplu sa realizez ca ea s-a dus ca sa te atace. Am plecat repede cu Cato pe urmele mele.

Cand am ajuns si am vazut cutitul plin de sânge si tu jos intr-o balta imensa mi-a luat o fracțiune de secunda sa realizez ce făcuse Clove. Nu a apucat nici sa ma vadă , Sulița mea i-a străpuns țestea si a murit pe loc. Cand a vazut Cato a fost nebun de furie , a luat sabia si a încercat sa il atace , dar am aruncat cutitul lui Clove spre el si a căzut mort alături de ea.

Nu era prea greu sa-mi dau seama ca aveai nevoie urgentă sa te îngrijească cineva. Am apelat la Cashmere care a trimis imediat o parasuta cu medicamente. Ai dormit 3 zile. In zilele astea puteam sa jur ca te-ai dus. Am primit un mesaj de la Gloss care zicea sa plec, ca tu deja nu mai ai șanse. Am așteptat sa iti revii , dar cand am vazut ca nu se intampla nimic , am facut ce era rațional si am vrut sa plec. Pe drum am auzit un tun si m-am întors sa vad. Nu erai tu, dar tributul din 11, Thresh se pregătea sa te omoare. Lovitura de tun era a fetei din districtul lui. Fusese ucisă de tine aparent. In clipa aia am aruncat o Sulița ce l-a omorât pe loc. Am vazut ca inca mai respirai si te-am carat in brate pana aici. Esti bine acum.

Marvel se apleca peste mine si ma saruta. Simt ca sunt iar eu. Nu imi aduc aminte sa o fi ucis pe Rue ...

Apoi realizez...