Jocurile foamei-Perspectiva lui Glimmer

Capitolul 6

Nu eu o ucisesem pe Rue , fusese Cato , Marvel ii infipsese sulita in teste , da asa e , dar nu il omorase , nu se auzise tunul. Probabil Cato urmarea sa ne vaneze , probabil ne prinsese urma deja , nu eram in siguranta , nu eu , nu aici , nu cu Marvel, cato era nebun de gelos pe Marvel , isi dorea sa il ucida cu orice pret.

Si stiam foarte bine ca dupa ce scapa de Marvel trebuia sa ma prefac ca il plac , ca sunt indragostita de el nebuneste , si sa il omor noaptea. 

-Atentie tributuri

Imi indrept uimita capul spre cer si incerc sa ascult tot ce ne zicea Claudius.

-A avut loc o schimbare: una dintre regulile jocului s-a schimbat: acum pot castiga 2 tributuri daca sunt din acelasi district.Dar doar daca sunt ultimii ramasi in joc.

Ma uit la Marvel si ii sar in brate. Sunt atat de fericita !!! Nu pot sa cred , o sa ma intorc acasa!ACASA!!! Acasa unde voi putea sa ma casatoresc cu Marvell , vom fii atat de fericiti ! Vom avea casa noastra in Cartierul Invingatorilor alaturi de Gloss si Cashmere . Nu imi venea sa cred ! Acasaaa!!!!

il strang pe Marvell in brate atat de tare incat atunci cand suna tunul sunt aproape sigura ca eu l-am ucis in stransoarea mea , da stiu sunt o fata mica si prostuta .

Ma uit la el si ii sarut buzele reci si dulci. Dar el nu mai e aici . O stiu din ocii lui. Se dilatasera atat de tare incat , din ochii lui frumosi negri-caprui abea se vedea un gri.

il iau in brate , ii asez capul in poalele mele , il implor sa nu ma paraseasca aici , sa nu ma lase singura in Jocuri dar e prea tarziu . El doar se uita in ochii mei si plange ca un copil mic ce era. Plange din cauza ca stia ca nu m-a putut proteja. Stia ca il iubeam si stiam cat ma iubeste.Era cel mai bun prieten pe care il avusesem vreodata , nu m aputeam despartii de el , de glasul , de ochii , de buzele lui. Il iubeam prea mult ca sa il las sa moara aici , in jocuri . Il iubeam prea mult ca sa il las singur in intuneric. 

-Glimmer , sa stii ca te iubesc...Iarta-ma ca nu te-am putut salva...

-Marvel! Nu spune asta , ok?! Iti interzic!!! Nu ne despartim , nu aici , nu acum , NU IN JOCURI! Te rog lupta . Marvell , te rog nu ma parasi .

Era degeaba , vorbeam de mult singura . Speram din tot sufletul sa nu se auda tunul , tunul are practic Piatra Funerara care sigila mormantul singur si trist al lui Marvell. Il iubeam atat de mult. As fi fost in stare sa fac orice , absolut orice , doar sa nu il pierd . Era singurul care conta pentru mine . -Imi pare atat de rau . Marvell , pentru tot . Te-am tradat ! Iarta-ma te rog , stii cat de mult te iubesc si te implor nu ma parasi aici , fara tine o sa mor singura si trista! te implor sa nu ma lasi aici singura in starea asta ! Marvell...

Degeaba . Tunul pecetluie cuvintele mele si , probabil stiind cat sufar , Cashmere imi trimite singurul lucru care stia ca ma poate alina cat de cat : inelul pe care trebuia Marvell sa mi-l dea. Nu mai pot. Pur si simplu pic emotional. Ma uit la Marvell , la cadavrul lui , ii sarut pentru ultima oara buzele reci si apoi plec stiind ca asta a fost ultima data cand l-am vazut.

***

A trecut o ora, doua, trei, inca nu mi-am revenit , inca ma astept sa il vad pe Marvell cu un rucsac cu medicamnte , sa il vad cum vine sa imi dea de mancare , sa il vad cum vine iarasi in viata mea , sa sper si sa cred ca nu a murit. Asta era ultimul lucru pe care il stiam: daca ma gandeam ca el chiar a murit o sa innebunesc , aici , si nu vreau asta , vreau doar sa urc intr-un copac , sa imi iau suficienta apa cat sa nu mor , si mancare la fel , sa urc pana in varf si sa astept linistita sa mor acolo; o sa faca un incendiu , sau o sa trimita mutanti , dar daca ar fii sa il vad pe Cato urcand , jur , mai bine m-as arunca singura. 

Cato il omorase. Il vazusem chiar inainte. Stiam asta foarte bine si clar , o simteam...

Inca nu pot sa-mi dau seama cine a murit cand s-a auzit prima lovitura de tun , cea care m-a facut sa realizez ca il pierdusem pentru totdeauna.

Il adoram , chiar si mort , cu sulita lui Cato in spate , Marvell era al meu . Era , va fii si este al meu. nu o sa ma gandesc niciodata la alta varianta decat la cea in care eu si Marvel am fi castigat Jocurile si am fi mers acasa... Ar fi fost atat de minunat pentru mine... Tinand cont ca eu nu prea le am cu romantismul , acum ca il pierdusem pe Marvel stateam doar intinsa pe iarba si cantam cantece stupide despre dragoste si loialitate facute de mine in clasa I , ma gandeam si revedeam toate momentele noastre frumoase , cum ne jucam , cum cantam , cumm lui ii placea foarte mult sa imi impleteasca parul , apoi primul nostru sarut cand eu am alunecat si el m-a prins , iar cand m-a sarutata i-am dat o palma si am urlat ''Nici daca ai fi ultimul baiat care m-ar place nu as sta cu tine'' , apoi stiu ca toata seara aia m-am gandit la asta iar a II-a zi cand l-am vazut la scoala i-am sarit in brate si l-am sarutat... 

Marvell , centru frumos si pierdut al vietii mele singuratice... Imi era atat de dor de el ...

-Sper ca nu te intrerup... Cato rasare de nicaieri si isi face loc langa mine ...