-Tu ce,Damon?
-De ceva timp te plac,Ami!
-Ce?
-Da ,Ami!
Iar in acel moment o saruta.Buzele acelea erau perfecte.Il simtea,il simtea atat de aproape.Incepuse sa o dezbrace,dar pentru prima oara,chair vroia.
-Daca te ajuta la ceva,spuse Damon linistit ,sa stii ca si eu sunt la fel de emotionat ca si tine.
-Multumesc.
Bineinteles ca o mintea .Probabil ca asa le spunea tutror victimelor pe care le seducea.Dar ceea ce o supara era faptul ca se murdarea.Era curata,iar acest lucru ii aducea foarte multa suferinta.Amalia stia.Stia ca face un lucru lipsit de ratiune,dar nu mai avea vointa.
A dus-o in pat.Ami stia ca este ultima sansa de a spune nu.Privi in tacere cum Damon se dezbraca si se indrepta spre ea. Cand s-a apropiat,Damon a ajutat-o sa-si dea jos pantalonii,iar Ami a inceput sa tremure.
-Iti este frig?a intrebat-o .
-Nu.
-Vrei sa bei ceva?
-Nu.
A prins-o in brate cu multa blandete si a sarutat-o .Amalia simtea ca in sufletul ei se aprinde un foc.
-Damon..dar buzele lui au oprit-o si mainile lui au incepus sa-i exploreze trupul,cu blandete.
Amalia a uitat totul,nu mai stia decat de fericira infinita pe care o simtea acum.Il simtea fierbinte,pulsand de viata ,bland si iubitor.Era o bucurie la care nici nu visase.Totul se invartea in jurul ei,se invartea lumea,apoi universul,pana cand a avut loc explozia.Simtea ca isi dorea sa nu se opreasca niciodata.
Nimic din ce citise si auzise nu a pregatit-o pentru un asemenea tumult de senzatii.Era incredibil cata fericire iti poate aduce trupul unei alte persoane.Era linistita si calma.Era femeie.Chair daca nu il va mai vedea niciodata ,ii va fi recunoscatoare tot restul vietii.
-Ami?
Se intoarse incet spre el si il privi lenes.
-Da?Chiar si vocea ei era mai profunda,mai matura.
-Stii,unghiile...
Isi dadu seama ca il zgaria pe spate.
-Oh,imi pare rau!
-Nu mai conteaza.Esti fericita?
-Fericita?Buzele ii tremurau si spre groaza ei incepu sa planga.Hohotea incet.El o lua in brate si incepu sa o mangaie,imprastiind ca prin minune durerea.
-Imi pare rau.Nu stiu de ce plang.
-Dezamagita?
Amalia il privi gata sa protesteze,dar ii vazu licarul amuzat din privire si intelesese ca o tachina.El o lua din nou in brate si din nou au facut dragoste.Era incredibil.Mult timp dupa aceea au inceput sa vorbeasca .
Amalia nu-i auzea decat timbrul vocii,nu o interesa ce povesteste.Stia ca nu va mai exista niciodata un alt barbat in viata ei.Dar mai stia ca acest barbat nu va aprtine niciodata unei singure femei.Probabil ca ea nu il va mai vedea niciodata,pentru ca nu era decat o alta cucerire.Realiza ca nu il mai aude.
-Nu ai auzit nimic din ce ti-am spus.
-Imi pare rau.Visam cu ochii deschisi .
-Ar trebui sa ma infurii,ii reprosa el.Te interesaza doar trupul meu?
Incepu sa il mangaie.
-Nu sunt experta,dar cred ca m-am descurdcat.M-am descurcat?
Ar fi vrut sa il intrebe daca si el a simtit ce a simtit si ea,dar ii era teama.
-Esti frumoasa ,Ami.
Se infiora auzindu-l dar in acelasi timp respinse vorbele.Tot ce-i spune ei a repetat de mii de ori altor fete. Se intreba cum isi vor lua ramas bun.Astept sa ma suni? Sau: Te mai sun eu? Poate ca nici nu mai dorea sa o vada.A stiut foarte bine cu ce se complica.Am acceptat totul cu ochii mari deschisi .Indiferent ce se va intampla,nu el este vinovat.
-Stii ca esti o fata deosebita,Ami?
Stii ca esti o fata deoebita Alice,Susan ,Margaret?
-Am simtit-o din primul moment.Niciodata nu am avut astfel de sentimete.
Janet,Evelyn Georgia...Isi ingropa capul in umarul lui,incapabila sa vorbeasca si il stranse intr-o imbratisare tacuta de ramas bun.
