The Moon Also Shines

Capitolul 9

Respir adanc.Trebuie sa ma linistesc.Ma pironesc in fata oglinzii si ma asigur din nou ca arat bine.Aud usa care deschide.Ma indrept spre usa.Ies din living si ajung in hol.
-Buna seara!zambesc si incerc sa par calma.Oare ei chiar cred ca eu sunt calma?O sa explodez daca continua sa se holbeze toti 3 la mine.Connor ma scaneaza din cap pana in picioare.Ma inrosesc.Nu-i bine...
-Jade!Vai draga cat ai crescut!Si ce frumoasa te-ai facut!Parca ieri alergai cu Connor prin curtea casei noastre!mama lui Connor pare foarte entuziasmata.Se apropie de mine si ma imbratiseaza.
-Buna Jade!Ne-ai lipsit!Mai ales lui Connor!spune domnul Talbot.Connor se inroseste.
-Ce ar fi sa mancam!spune mama.
Ii conducem pe toti in bucatarie si ne asezam la masa.Desigur ca mama a schimbat locurile si acum ea sta langa Julie ,iar eu langa Connor.E diabolica uneori jur!Parinti incep sa vorbeasca despre politica si taxe,iar eu ma prefac interesata doar ca sa nu trebuiasca sa intru in vorba cu Connor.
-Pastele acestea sunt minunate,doamna Sanders!spune Connor infulecand de parca nu a mai mancat de saptamani.Il privesc si ma pufneste rasul ,dar ma abtin.
-De fapt,Connor,Jade a facut pastele!spune politicoasa mea mama uitandu-se la mine cu subinteles.
-Jade nu stiam ca poti gati!e putin socat si in acelasi timp fericit.
-M-am schimbat mult in ultimii 3 ani.
Cea fost asta!Vaiii de mine!Am facut o gafa!Gata!Sunt o cauza pierduta.Dupa ce toti terminam de mancat adun farfuriile si ma duc in bucatarie sa aduc desertul.Deschid frigiderul si o aud pe Julie spunand:
-Connor fi un gentelman si ajut-o le Jade cu desertul!
-Cu mare placere!se ridica si vine in bucatarie.
Il vad si arata perfect.Costumul le care il poarte ii vine perfect.Ii pot vedea muschii de pe mana,dar e formal si totusi elegant. Opreste-te!Nu!Nu!Nu!Trezeste-te Jade!
-Cu ce te pot ajuta?
-Apuca te rog bolurile de pe raftul de sus.Ai grija sa nu le spargi!zic eu pe un ton serios si putin cam stict.
Tai niste căpșuni pentru desert si ii pot simti respiratia pe ceafa.Daca ma intorc cel mai probabil ne sarutam.Nu am de gand sa fac asta.
-Arati foarte bine in seara asta....imi sopteste in ureche.Imi da fiori pe sira spinarii.De ce ma simt asa?
-Multumesc....
Ma mut mai incolo si ma intorc cu desertul in camera unde ceilalti s-au facut comozi si acum stau pe canapea discutand cine stie ce.Ma asez pe canapea si Connor se aseaza in spatiul mic de langa mine.Stam lipiti unul de altul.Simt ca ma sufoc.Am nevoie de niste aer.
-Ma scuzati,putin.
Ies din camera si ma indrept spre curte.Ma descalt de pantofii cu toc pe care ii am si umblu desculta prin iarba rece.Ma asez pe unul dintre sezlonguri si privesc spre cer.Luna e deja pe cer.Sunt asa de absorbita de inaltul cerurilor ca nici nu imi dau seama ca Connor e langa mine pe celălalt sezlong.
-Frumoasa si misterioasa,ca tine!spune el cu o voce dulce.
-Aaah!urlu stins.M-ai speriat!Ce cauti aici?
-Ma plictiseau adulti si m-am gandit sa ies sa vad gradina pe care o lauda maicata atat de mult.Asta si stiam ca esti aici.Trebuie sa vorbim...

-Ce sa vorbim!Te-am iubit de gand te-am cunoscut si inca te iubesc.Tu imi zici ca ma iubesti,imi impui capul cu siropeli despre luna care ma fac sa plang mereu cand ma uit la nenorocita aia de piatra din spatiu pe care o vad in fiecare seara si promiti ca nu ma vei parasi apoi dispari,iar eu sufar si ma gandesc ce am facut sa merit toate astea doar ca peste 3 ani apari de nicaieri cu tot cu iubita ta care se intampla sa fie singura mea prietena,dar totusi te juri ca nu m-ai uitat.Pe langa asta faci pe Romeo intri la mine in camera in timpul nopții ma faci sa cred ca visez,imi lasi colierul asta minunat si dubios pe care il iubesc si il urasc in acelasi timp,ca pe tine de altfel,apoi dispari din nou si ma lasi sa ma intreb daca chiar ma iubesti sau am numai vedenii si eu incep sa imi pierd mintile!!!Asta vrei sa vorbim!?
Vorbesc asa de repede incat nu mai am suflet si in acelasi timp incep sa plang ca de obicei cand imi aduc aminte de el si dintr-o data ma saruta.Totul in jurul meu se opreste,iar luna parca straluceste mai tare,la fel ca ultima data.Eu sunt rece datorita faptului ca am pe mine doar o rochie minuscula ,dar o data ce buzele lui calde ma ating parca fierb.Uit de tot si toate si tot ce conteaza e ca acum aici e cu mine.Cel mai important lucru din lume e ca acum e aici.La un moment dat face un pas inapoi si se uita la mine.Inca ma tine strans de maini.Ma priveste cu ochii aia a lui verzi si nemuritori.Stie ce efect are asta asupra mea.
-Te iubesc,te-am iubit si te voi iubi mereu.Cum ziceam ador luna si si pe tine te ador.Esti asa de timida,dar in acelasi timp esti indrazneata si nimic nu te opreste cand ai ceva in cap.Esti o printesa,dar nu genul care asteapta sa fie salvata de print.Tu esti printesa care salveaza printul.Tot ce faci,tot ce spui,ma faci sa vreau mai mult de la viata,sa lupt mai tare pentru iubirea ta,sa devin mai bun,mai puternic,sa devin baiatul ideal pentru tine.Da stiu ca ce am facut ieri nu a fost normal,dar imi era teama ca m-ai fi alungat.Nu vroiam sa ma indepartezi.Nu pot sa fiu departe de tine!
-Pai ai rezistat 3 ani ,bine mersi!
-Ba nu!Stiu ca nu o sa ma crezi,dar si eu sufeream!Si priveam in fiecare seara pe geam si ma uitam la luna care imi amintea de tine.De zambetul tau,de parul tau lung si negru,de ochii tai care stralucesc in lumina luni ca o piatra de jad salbatica si misterioasa,de iubirea pe care ti-o purtam!Am fost un nesimtit si ar fi trebuit sa iti spun de mutare,dar nu avem curaj.Incercam sa te protejez!Defapt cred ca incercam sa ma protejez pe mine fiindca nu as fi rezistat sa iti spun ramas bun dupa tor ce s-a intamplat....Te rog iarta-ma!Mai da-mi o sansa!Te implor....
Cade in genunchi....are lacrimi in ochii lui frumosi...nu ar trebui sa isi ingreuneze ochii aceia pretiosi cu lacrimi...
Ma pun in genunchi in fata lui si ii sterg lacrimile de la ochii.
-Te rog crede-ma...
-Sssss...nu mai plange te rog...
Il iau in brate si ma strange strans tragandu-ma langa el.Pot sa ii simt inima cum aproape ii sare din piept.Isi ridica privirea spre mine si il sarut.Are nevoie de mine,iar eu am nevoie de el...asta e tot ce mi-am dorit vreodata.Dupa cateva minute ne ridicam si ne asezam pe un șezlong.
-Tremuri,uite ia sacoul meu!
-Mersi!
Stam si privim luna impreuna..Imi las capul pe pieptul lui.Ma linisteste....
-Stiu ca puteai lua patura de sub sezlong daca iti era frig...
Are dreptate.Puteam,dar nu am vrut.Am vrut sacolu lui.Am vrut sa ii simt mirosul.
-Esti un nesimtit uneori stiai?incepem sa radem amandoi.
-Da stiu!Dar de aia ma iubesti,nu-i asa?
Din casa se aude o voce:
-Connor,plecam!