The Moon Also Shines

Capitolul 15-Connor

         Bun.Sunt aici.La ea acasa.Nu o sa vorbeasca cu mine,dar trebuie sa incerc.Nu pot sa o las sa creada tot ce am spus.O sa lupt pentru ea.Pentru iubire,daca ma mai iubeste macar.Mergem in curtea din spate.Toti ne intampina,mai putin Jade.Ea e pe sezlong.Are o carte langa ea.Are deja un plan facut.Stiu ca are.Arata al naibi de bine,desi ea nu poarta ochelari de soare nicodata.Ceva nu e bine...Intr-un final se apropie si ii saluta pe mama si tata,dar pe mine nu.Nici macar nu ma priveste.Eu o privesc in continu.Stie ca o fac.Asta era si intentia ei.Ne asezam la masa.O vad unde isi pune telefonul si ma pun langa locul acela.Vede asta.Isi ia telefonul si se aseaza pe parte cealalta a mesei.Trebuia sa anticipez asta.Mereu a fost mai inteligenta ca mine.Mancam apoi toata lumea incepe sa povestească.Jade isi ia carte si incepe sa citească.Planul ei functioneaza.Nimeni nu o baga in seama,in afara de mine.Imi iau un pahar de limonada si ma asez pe sezlongul de langa ea.Se uita la mine si continua sa citeasca.Ma dispera cand ma ignora,dar stiu ca merit asta.Trebuie sa o fac sa vorbeasca.Deschid gura si pe cand ma uit la ea,a disparut.Chiar face orice sa ma evite.Adulti sunt prea ocupati ca sa observe cand amandoi disparem.Intru in casa dupa ea.E la ea in camera,stiu sigur.Urc scarile si intru in camera.E langa geam.Are castile in urechi.Nu ma aude intrand.
        -Jade,uite...
        -Pleaca.Iesi afara din camera mea.Nu am ce sa mai vorbesc cu tine...vocea ei...e rece,deparca toata fericirea si speranta a parasit-o.
        -Imi pare rau,te rog mai da-mi o sansa!Nu vroiam sa spun aia!
        -Avand in vedere ca ai spus-o inseamna ca aia simteai.Am inteles idea,acum te mai rog o data sa pleci.
         -Uita-te la mine!Nu suport sa ma gandesc ca nu o sa te mai vad!Te rog uita-te la mine,ultima data.Vreau sa iti vad ochii o ultima data apoi promit ca te las in pace!
       -Vrei sa imi vezi ochii?Bine!isi duce mana la ochii si isi da jos ochelarii.
        Mi se inmoaie genunchii cand o vad.Are ochii umflati de la plans,iar culoarea din ei s-a scurs.A disparut acel verde puternic ca piatra de Jad.Acum sunt doar o fantoma a ce a fost inainte.Incerc sa ma uit in sufletul ei,dar nu il gasesc.A disparut o data cu fericirea si speranta din ochii ei plini cu lacrimi.Acum înțeleg.E din vina mea.Are dreptate,nu stiu cum m-am putut gandi ca nu o sa sufere cand ma vede cu Megan.Acum e prea tarziu.Trebuie sa plec.Nu mai vreau sa o fac sa sufere.O sa ii fie mai bine asa.Ma intorc si ma indrept spre usa.
         -Imi doresc ca lucrurile sa fi stat altfel.Eu chiar te iubesc...Adio,Jade...
       Ies din camera.Aud cum ceva se sparge si Jade cade cu spatele la usa.Trebuie sa plec.Ies in curte.Parintii inca vorbesc.Ma asez pe sezlongul unde sts de obicei Jade si ma invelesc cu patura de sub sezlong.Miroase ca ea.Miroase a cacao si miere.Avea de la bunica ei parfumul acela.Aparent inca il are.Nu pot sa ma dau batut.Abia am regasit-o si nu am sa o pierd din nou.Trebuie doar sa astept sa se linisteasca apele.O vad la geam.Se ascunde dupa draperii.Are din nou ochelarii de soare.Nu o sa uit niciodata imaginea ochilor ei pierduti in suferinta si intuneric.O sa ma bantuie cat traiesc.
       Stam la familia Sanders pana tarziu.Luna rasare deja pe cer.Parca nici ea nu mai straluceste ca odinioara.O semiluna...ca cea de acum 3 ani...cea mai frumoasa noapte din viata mea.O semiluna ca cea de pe colierul lui Jade.Acum e la mine in camera pe masa la loc de onoare.E ultimul lucru care il am de la ea.E ca un lucru sfant acum pentru mine.