Afundata in ganduri , am fost trezita de o busitura puternica. Ar fi trebuit sa fii plecat. Am luat valiza si am parasit hotelul dupa ce m.am schimbat cu niste haine prafuite din dulap. Am zambit receptionerei ,ea aruncadu.mi un surâs sictirit de dupa birou.
Ma plimbam pe strazile pustii imbâcsite cu lumina. Eram aproape fericita. Purtam un tricou bleo foarte lalai , niste blugi, largi ,negri ,suflecati si o sapca alba spalacita. Oamenii au inceput sa iasa din case. Fiecare mergea grabit undeva. Fiecare avea cate un scop si o misiune. Eu stateam pe marginea bordurii savurand uriasa sceneta . Oamenii uitau sa mai zambeasca. Inainte rasunau rasetele zgomotoase ale copiilor, acum se aud clansoanele insistente acompaniate de limbajul colorat. Sunetul de bataie al mingii de pamant a fost inlocuit de sunetul batailor intre oameni. Gustul dulciurilor a fost inlocuit de gustul banilor. Mirosul florilor a fost inlocuit de cel al prafurilor ametitoare. Nimic nu mai este la fel , si nu zic ca ar trebuii sa fie , pentru ca lucrurile sunt intr.o continua schimbare , dar de preferabil ar trebuii sa evoluam , dar din pacate ne este mai usor sa involuam.
CITEȘTI
Leaganul mortii
KorkuIntr-o lume a durerii eterne doar sadismul te mai ajută sa scapi din nebunia dezolantă.