Imaginație cap la cap.

22 0 0
                                    

După ceva timp am văzut o poza pe instagram cu ei în care se vedea aproape doar corpul lui deşirat.
Eu, suferind, fiind umbră a ei, îmi spun în sine ca nu vreau sa o deranjez. Timpul pe care îl petreceam cu "prietenii" era ceva ce mă scutea de imaginea ei, și ușor, ușor îmi strângeam încrederea în mine.
Mergând la liceu încep sa nu o mai vad, ceea ce era straniu. Următoarea zi aflu că s-au despărțit. În sinea mea știam ce se va întâmpla. Sau nu.
Jucându-mă csgo, țin minte și ce se petrecea în joc( eram în A site și ma jucam 1 vs 5, în acel moment am făcut 5 kill-uri și eram bucuros), văd că mă sună, nu vreau sa îmi aduc aminte cum o trecusem în telefon. Ii răspund:
"- Da...?
- Bună.
-Bună...
- Ce faci?
- Ma joc, tu ce faci?
- Stăteam, m-am gândit să te sun.
-Dar de ce m-ai sunat?( întreb, prefăcându-ma ca nu știu nimic)"
Iar de acolo începe sa îmi povestească ce se întâmplase.
În final, conversația, și fiind prima la telefon, își are capătul la aproximativ 3 ore, în care vorbeam despre ce s-a mai întâmplat de când nu am mai vorbit și altele.

Călătorind prin noi...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum