Zayn's little sister

29. Ella is back

-Blestemul,am murmurat si Niall m-a luat in brate.
Dar îmbrățisarea lui nu se simțea la fel ca cea a lui Harry. Brațele lui nu erau la fel de puternice si protectoare ca a le lui Harry. Simțeam ca ma trădez pe mine îmbrățișându-l pe Niall, dar in acest moment aveam nevoie de cineva care sa ma ajute , care sa imi dea putere . Chiar si daca Niall vroia sa ma omoare , in momentul asta nu imi pasa . Pana si acuma , dupa ce mi-a făcut el împreuna cu Taylor , mai pot sa vad ceva la el care ma atrage .

---------------------------

Au trecut trei fucking ani.Desi am avut companie mereu,minunatele fantome veneau mereu dupa mine.Primul lucru pe care l am facut cand m am trezit a doua zi a fost sa plec de acasa si sa o gasesc pe Taylor indiferent ce cat de greu ar fi fost.

Am tot cautat-o;dar nu am reusit sa o gasesc.Un demon bine platit de catre mine mi-a spus ca a vazut-o in Barcelona ieri intr o cafenea.Asa ca iata-ma aici,singura intr-o cafenea din suburbiile Barcelonei.Pacat era ca nici o data nu eram singura,cele 25 de victime stateau mereu cu mine.Nice,tot ce mi-am dorit in viata.

Simt totusi cum imi scapa ceva si nu inteleg ce.Ceva nu este cum trebuie sa fie si parca totul este o minciuna.

Nu mi e mila de mine.Nu am innebunit de tot;sunt ok as zice.S au plictisit sa ma cicaleasca si fiecare isi cam vede de treaba lui.Suntem ca un fel de mic squad,dar mai mare si doar eu pot sa ii vad pe ei.Daca as spune aceasta propozitie cu voce tare cred ca as fi internata la azilul de nebuni.

-Ella,Ella!,a strigat cineva si m a trezit din ganduri.Si acel cineva era Chris.

Dar parca nu se oprea.Numele meu devenea rostit din ce in ce mai tare.Imi intrase in creier si era tot ce puteam auzi.M am luat cu mainiile de cap.Sufletul parca imi vibra prin tot corpul.Ametisem si Chris parca disparea incet incet impreuna cu totul din jurul meu.

Parca nimic nu mai avea sens si totul se invartea in jurul meu.Vederea mea devenea din ce in ce mai proasta pana cand am vazut doar alb.

Incepusem sa tremur si sa iau inhalez extrem de mult aer.

Totul se intampla atat de repede incat parca nu era real.

Am simtit cum deodata trag aer adanc in piept si imi deschid ochii.
Uitandu ma in jurul meu parca intepenita imi vad toata familia intr o camera care pare a fi de spital.

Toata lumea imi striga numele.Nu mai pot discerne visul de realitate.Mama vine la mine si ma strange tare la piept soptindu mi numele in nenumarate randuri si sarutandu mi crestetul capului.

Zayn este parca inlemnit, in soc.Arata ca o papuse vie. Parca nici nu respira.

Dupa cateva minute,imi dreg glasul si incerc sa vorbesc.

-Unde suntem?

-La spital,nu imi vine sa cred ca imediat imi pierdeam speranta,nu credram ca am sa te mai vad vreodata.Era cat pe ce sa o conving pe mama sa renuntam si reusim sa iti dam drumul.Imi pare atat de rau, este incredibil! O minune! ,spuse Zayn parca trezit dintr o transa si uluit.

-Vreau sa imi explice cineva ce se intampla: Cum adica sa nu ma mai vezi vreodata?La ce sa renuntati?

Mama inca mangaindu ma usor pe cap ofteaza iar mai apoi vorbeste pe un ton calm dar totusi apasat si greoi:

-Ella,in seara in care te ai decis sa pleci la tatal tau,mergand spre taxi te ai impiedicat si te ai lovit cu capul de ciment.Impactul a fost atat de puternic incat ai intrat in coma.Au trecut patru ani, nu credeam ca te vei mai trezi.Am incercat tot ce s a putut.Fratele tau a spus ca ai merita o inmormantare cum se cuvine decat sa ne mintim singuri si sa te tinem legata la aparate.