A 17 oară: trag aer in piept, si imi fac curaj sa bat la usa...
După un timp, a deschis cineva usa..huh, era servitoarea...
-Buna Esfane !! Am venit sa-l vad pe Ryan..
-Desigur, insa repede caci D-na. Morgan, vine acasa in jumătate de ora..iar D-ul Morgan este la servici..
-Mulțumesc..spun eu intrând in casa..
Urc scările si ajung in fata camerei...huh, deschid usa..unde il vad pe Ryan leșinat pe jos..
Strig cat ma ține gura...si incep sa-l pun pe Ryan in pat...
-Efsane, salvareaaaa !!!!!
-O secunda !!!
Oh te rog nu muri...viața mea, valoarea mea, ochii mei ca marea..te rog!!!
Trecuse jumatate de ora si eram la spital...ma uit in stânga si o vad pe D-na Morgan si D-ul Morgan, venind aici^-^
-Ce cauți aici ??
-Daca nu eram eu fiul tau murea...asa ca nu mai fi rea!! Spun eu nervoasa printre lacrimi...
-Draga mea, spune D-ul Morgan, nu e timpul sa ne certam, e si ea o ființă, ce ai cu ea? Nu inteleg ce ti-a facut ca sa fi asa cu ea...fi mai buna, mai ales acuma...fi puternica pt. fiul nostru...
