Tu ești o insulă

11 2 0
                                    

Am vorbit mereu despre cata durere aduce dragostea. Cat de mult te afunzi in sentimente imbracate in haina placerilor,ca mai apoi dupa ce, asemeni oricarei haine ce trebuie totusi schimbata acestea ori palesc in stralucirea lor,ori haina cea noua te strange sau iti e mare. Desigur ca am sustinut ca iti pierzi capul iubind, desigur ca mi-a placut viata mea monotona, studierea fiecarui barbat pe strada si ghicirea atitudinii lor, invatatul continuu, dar si cititul excesiv al fiecarui lucru ce prind in cale. Normal ca iubesc apusul, rasaritul, intunericul, lumina,  adrenalina, pericolul si ca orice femeie florile. Dar cine ar fi crezut ca o sa ajung sa iubesc si un barbat?

Nu am vrut dragoste, dar poate Cel de Sus a zis ca am nevoie . Noi nu stim niciodata sigur de ce avem nevoie in viata inafara lucrurilor de baza, dar... Cand stii ca ai nevoie sa iubesti? Dar sa fii iubit? Stii vreodata cand esti pregatit pentru lucrurle astea? Caci da, este o diferenta enorma intre a iubi si a fi iubit, dar astea sunt deja premise discutate de bloggerii zilelelor noastre, de adolescentele ranite si de baietii autodenumiti "vagabonzi cu sentimente" asa ca eu nu le voi aprofunda.

Am avut parte de un demon, iar viata mi-a fost dusa pe culmile abisului ca mai apoi sa fiu aruncata in flacarile Iadului. Nu am opus rezistenta, nu a contat. Placerea oamenilor depinde foarte mult si de perioada de maturitate in care se afla mintea ta.

Acum am parte de un inger. Nu l-am cautat asa cum toate fetele o fac, nu l-am strigat pe strada sau in rugaciunile mele, ba chiar nici nu am pus busuioc sub perna pentru a-l visa si aduce mai aproape. Totusi, din intamplare, legand fiecare fir din ghemul imprastiat ce a devenit inima mea, el a aparut fara sa fie nevoit sa aiba vreo cheie deoarece eu nu aveam usa la suflet ori inima. Nu am stralucit niciodata, nu stiu cum m-am remarcat in asa fel incat sa am parte de aura sa, de o mica particica din al sau caracter . In schimb, acum stralucesc. Sunt feminina, sunt o floare, nu un boboc.

Ingerul meu are un zambet kilometric ce poate incalzi Pamantul mai ceva ca Soarele amiezii in zilele de vara. Are un par matasos, saten la culoare si o barba ce m-a cucerit cu reflexiile aurii presarate printre firele aspre de culoarea pamantului ud dimineata. Ochii... Ah, ochii! Culoarea alunei, a ciocolatei calde, aburinde, a lemnului brut, ce te privesc intens ca in secunda urmatoare sa si-i aplece ascunzand acele doua aureole de cacao de tine. Aproape ca ai striga : Te rog nu te ascunde! Corpul sau e bine facut, solid, cu miscari fine, naturale pentru el, dar care necesita ani de experienta pentru micutii baieti ce se cred barbati din jurul fetelor contemporane.

Nu am nevoie de efort sa il iubesc. Nici nu ma asteptam sa o fac, chiar insistand pe asta in momentul cand l-am cunoscut si am iesit prima oara. Rapid ca un vartej de culori si senzatii el m-a acaparat prin bunatatea sa, prin naturaletea cu care m-a tras in strafundurile anturajului pe care il are, ba chiar m-a iubit fara sa stie ca eu il iubesc la randul meu. Nu am fost in stare sa ii spun ca il iubesc, ca ador totul la el, cel putin nu asa cum imi spune el mie. Nu sunt in stare sa ma exprim in fata lui, asa ca o fac acum. Aici pot scrie, nu stiu daca va putea citi vreodata, dar daca o faci, esenta ta si tot ceea ce tu lasi in urma e gravat in sufletul meu asemeni numelor razboinicilor ce si-au dat viata pentru a fi numiti pe monumente de piatra bruta.

Nici macar timpul nu prezice ceea ce se va intampla, stiu asta. Dar pentru prima oara vreau ca totul sa fie imprevizibil, sa ma las purtata de val deoarece stiu ca el e vantul. Sa fiu ancora pentru corabia sa, ghips pentru ranile lui, da, nu pansament deoarece acela e pentru rani usoare. Eu ii voi fi ghips pentru cicatrici si fracturi lasate in urma de fete ce nu i-au stiut valoarea. Caci pentru mine el a devenit diamantul pentru care am sapat adanc in centrul inimii mele tot acest timp. Astfel, asemeni oricarui sapator, m-am murdarit de pacatele lumii, m-am zgariat de spinii rautatilor, ori am fost muscata de animale cu chip de oameni. Totusi, am ajuns la el,nefiind nevoie sa ma reintorc la suprafata sa ma clatesc de greselile mele, el mi le-a imbratisat si pastrat asa cum a facut si cu mine.Apoi asemeni oricarui vis, totul a inceput cu un sarut!



DevilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum