Nu-mi amintesc...

Capitolul 1

Aerul de vara îmi vântura parul și sincer nici nu știu de când am această noua culoare a părului.

Tot ce vreau în aceste momente este să stau și să mă gândesc încercând să îmi amintesc ceva ce chiar nu voi reuși. Abia ce am ieșit din spital iar toți în jurul meu se comportă de parcă aș avea o problema. De fapt chiar am, nu îmi pot aminti ultimii 4 ani din viață însă nici măcar nu știu de ce. Toată lumea spune că am avut un accident... ma mir că încă mai știu cum să conduc. De fapt nu prea, chiar era să calc pe cineva... ei bine carnetul îl am deci de restul nu imi pasă. La cei 19 ani ai mei e fabulos să ai carnet dar să nu știi să conduci.

Am parcat și am coborât din minunatul meu Audi, pe care nici nu știu de unde îl am, probabil de la tata...

Am păşit încrezătoare pe tocurile mele stiletto, de parcă aș fi foarte scadă...

M-am așezat pe un scaun și mi-am comandat un cocktail...deși știu că nu am voie alcool.

-Esti minora?

-Nu te uiți puțin la mine? Vrei să îți arăt și buletinul? Barman tampit, de parcă nu arăt ca la 25 de ani.

-Iartă-mă, doar întrebam, credeam că nu vrei neaparat cu alcool.

Nu am mai spus nimic pentru că nu mai aveam chef să îi aud gura.

Telefonul îmi vibreaza...era mama. Chiar nu am chef sa ii raspund, i-am spus doar ca plec. Nu mai suportam sa pun intrebari fara sa imi fie dat raapunsul " spre binele meu"...

-E ocupat? Aud o voce de bărbat in spatele meu.

Ma intorc si dau afimativ din cap. Un barbat in toata firea, pot spune ca e trecut de 25 de ani, barba aceea nu prea il face tanar.

Si-a comandat evident bautura.

In nervozitatea mea am comansat un shut de tequila.

L-am dus la gura si l-am dat pe gat dintr-o inghititura.

-Oo, nu esti cam mica?

-Nu e treaba ta. Acum toata lumea se baga in viata mea?

-Spune..te ascult.

-De ce mi-as povesti problemele unui strain?

-Eu sunt Ryan. Ryan Edison. Si imi intinde mana.

-Eleanor. Intind si eu mana politicos.

Imi ia mana si o saruta, scurt dar atat de...

O nu imi vine sa cred ca il las...e prea siropos pentru mine.

-Eu trebuie sa plec. Spun si ma ridic.

-Te conduc. 

-Stai linistit, sunt cu masina.

-Tocmai, ai baut.

-Si tu ai baut.

-Greșit, paharul e tot plin.

De parca eu n-as stii ca e al 2-lea si ca evident nu a baut inca din el.

Plec, iar el ma urmeaza. Ajungem in fata masinii mele si ii intind cheile.

-Wow, mica si rasfatata.

Mi-am dat ochii peste cap si am intrat in masina. Voiam sa trantesc usa dar e masina mea totusi...daca era a lui clar nu ma abtineam.

-Unde stai?

-Sincer...nu am chef sa merg acasa.

-Ok, deci te lasi pe mana mea.

-Ia-o cum vrei. Spun si imi lipesc capul de geam.

Nu stiam unde merge...si ce are de gand, dar deja mersesem prea mult si am simtit ca ne indepartam destul de mult de casa mea.

Am ajuns pe o strada cu multe blocuri noi construite. A oprit si se uita la mine, dar nu spuneam nimic.

-Unde suntem?

-Pai... aici am locuit eu in studenție, iar apartamentul inca il am, ma gandeam ca...poate vrei sa dormi aici daca acasa nu vrei sa te duci.

Nu am spus nimic, doar am coborat din masina. La fel a facut si el si l-am urmat.

Tocurile mele rasunau pe holul lung de la ultimul eraj, s-a oprit in fata apartamentului 59 . Mi-a deschis usa si m-a lasat sa intru prima.

Un apartament frumos decorat si curat tonand cont ca a locuit in el un baiat.

A inceput sa imi prezinte camerele si restul casei.

S-a oprit in fata mea fixandu-ma cu privirea. S-a apropiat de mine iar eu m-am dat cu un pas in spate schitand un zambet cam fals.

-Pai...iti multumesc. Iti raman datoare.

-Stai linistita. Si imi intinde cartea lui de vizita.

Am vrut sa o iau insa el a tras-o inapoi. S-a apropiat de urechea mea si mi-a soprit-
-Iubitul tau e un baiat foarte norocos.

Un fior mi-a trecut pe spate si am luat cartea de vizita din mana lui, vazandu-i privirea pe decolteul meu iar apoi prinvindu-ma fix in ochi.

A plecat iar ei ramas uitandu-ma in jog, cu cartea lui de vizita in mana si si gura deschisa.

-Dar eu nu....

M-am intors spre usa iar el deja plecase.

Ce e cu barbatii din ziua de azi? Nici macar nu... a, aici erau.

Am luat cheile si am incuiat usa. M-am trantit in pat si am adormit imbracata asa, pentru ca nu aveam haine de schimb.

M-a trezit sunetul emervant al telefonul meu.

-Alo? Spun eu frecandu-ma la ochi.

-UNDE AI FOST TOATA NOAPTEA SI DE CE NU MI-AI RASPUNS?

-1 te rog nu mai tipa si 2 am ramas la Riky.

-Si nu putea sa dai si tu un telefon sa anunti?

-Mama...m-am luat cu altele si am uitat.

-Bine. Sa nu mai stai mult.

-Ok, pa.

Inchid telefonul si il arunc pe pat. M-am dus la baie. Am descoperit prosoape, toate cele necesare pentru un dus si chiar si un halat.

Nu ma opreste nimic din a-mi face un dus fierbinte. Desi afara e cald dar eu fac dus fierbinte.

Am lasat stropii sa imi ude pielea iar gandurile mele sa-mi patrunda mintea.

Am iesit si mi-am luat telefonul. Am iesit si am intentionat sa merg in bicatarie sperand ca voi gasi ceva in frigider.

O privire fixata pe mine m-a oprit din drum.

-Ăămmm...ai uitat astea.

-Exista usa. Spun si apuc cheile masinii din mana lui, acoperindu-mi cecolteaul cu halatul de baie.

-Am avut chei. Era normal, a fost apartamentul meu.

-Ok...pana diseara iti voi elibera apartamentul.

-Stai linistita, poti sta cat vrei. Apropo,  asta imi apartine. Spune si apuca de halat.

Eu am inceput sa rad si m-am dat in spate.

-Acum nu-mi spune ca il vrei si pe el inapoi.

-L-as vrea chiar ...acum.

-Imposibil, acum te rog sa iesi. Spun si arat spre usa.

Il priveam foarte nervoasa dar el m-a....

Aici se incheie primul capitol. Sper ca veti continua sa citit cartea, promit ca nu o sa va dezamagesc. Pupici