Vacanța de vară! Singurele zile în care nimeni dintre colegii tăi nu te mai bâzâie şi nici măcar vreun profesor nu te mai chinuie să faci teme. Printr-un singur cuvânt s-ar traduce: Libertate, dar nu şi pentru mine.
- Scumpa mea, fă-ți bagajele! În 5 minute plecăm!
- Dar mamă, nu vreau să merg la bunici acasă! Sunt plictisitori şi miros a ceapă putrezită!
- Anaiss , am mai purtat discuția asta şi nu vreau să mai pomeneşti de ea! Decizia a fost luată!
Exact cum ați auzit-o şi pe mama. Urmează să-mi petrec minunata mea vacanță de vară acasă la bunicii mei într-un sat ascuns de ochiul lumii numit... nici măcar nu ştiu cum se numeşte.
- Ha ha ha, începe fratele meu mai mic să râdă batjocoritor. Eu voi sta acasă liniştit şi mă voi juca GTA în timp ce tu vei mulge vaci, vei da cu mătura, vei hrăni găinile şi orice te-or pune bunicii să faci.
- Degeaba râzi că şi tu vei veni. În plus, parcă văd că mama te mai şi pune să-ți faci temele acolo.
- Mamă, strigă el isteric, nu-mi poți face una ca asta! Ai spus că eu sunt preferatul tău!
- Dacă tu eşti preferatul mamei, atunci eu sunt cea care va descoperi un oraş misterios. Crede-mă, şansele sunt mici!
- Gata amândoi, spuse mama supărată. Luca, am stabilit împreună cu tatăl tău că ar fi mai bine dacă ai merge şi tu la bunica Cheoşva şi bunicul Mituțu. Ți-ar prinde bine nişte aer curat de țară. Să ştii, stai prea mult în fața ecranelor!
- Dar nu-i adevărat!
- Luca, nu mă fă să-ți iau consola!
- N-ai de ales frate, trebuie să vii cu mine.
- Tu ce te bagi?! zise el furios.
- Destul!! Faceti-vă bagajele! Vă aştept în maşină.
- Bravo, ai supărat-o pe mama! Nu vreau să mai vorbesc cu tine! a spus Luca și a plecat supărat în camera lui.
Perfect! Fratele şi mama mea sunt supărați pe mine. Ce poate fi mai rău de-atât?
- Copii, maşina s-a stricat. Ve-ți merge cu autobuzul, a răspuns tata din celălat capăt al casei.
Ce gură spartă sunt!
După jumătate de oră de aşteptat, cu bagajele imense şi grele în mâini, se hotărî şi autobuzul s-apară.
- Să vă distrați!!
- Să nu-i supărați pe bunici!
- Să nu hrăniți găinile cu cereale cu lapte!
- Tată!!!
- Ce?! Am zis şi eu aşa.
- Vă pup! Pa!
- Pa mami, pa tati!
Şi iată-ne aici, într-un autobuz jegos şi puturos, gol (numai noi eram înăuntru), înspre nenorocire totală.
După ce părinții noştri au plecat, autobuzul a pornit. Ca să nu mă plictisesc, am zis:
- Nu e chiar aşa de rău pe cât credeam!
- Vorbeşte pentru tine! Locul ăsta... nici măcar n-am cuvinte ca să-l pot descrie!
- Măcar suntem doar noi doi.
- Nu m-ajuți!
- Bine!
Au durat aproape 6 ore de tăcere, până când am văzut gardul din pietre acoperite cu mușchi care aproape că se dărâmă.
- Aproape am ajuns! Pregăteşte-ți bagajele!
- Nimeni nu-mi spune ce să fac!
- Cu excepția bunicii!
- Hei!
- Ce?! N-am dreptate?!
L-am gâdilat cât de tare am putut, pe urmă i-am luat şi bagajele lui şi am coborât amândoi din autobuz.
La ușa unei căsuțe mici şi veche, extrem de veche şi foarte dărăpănată, stăteau şi ne priveau doi bătrânei simpatici, cu fețele căzute şi pline de riduri. Ne zâmbeau şi ne priveau de parcă eram de pe altă planetă. Ca să nu pară dus de-acasă, Luca fugi în brațele bunicii, făcând-o să lăcrimeze.
- Buni! strigă el ''fericit,,.
- Bunicule! am strigat şi eu ca să nu rămân pe dinafară.
- Dragi mei nepoței, ne-ați lipsit!
- Şi voi nouă!
- Hai, intrați în casă! urlă bunicul bucuros. Ce tot stați acolo?
Am intrat înăuntru. Totul era neschimbat. Același miros, aceeași mobilă de când Pământul.
- Wow, am spus printre dinți. Căsuța voastră arată... la fel.
- Dar am schimbat ceva, draga mea! spuse bunicul mândru.
- Ce?!
După ce auzisem ce ton am folosit, m-am grăbit să spun.
- Adică da, se vede c-ați schimbat locul. Ce ați schimbat, mai exact?
- Am schimbat vaza de pe măsuță, şi ducându-se spre măsuța din fața noastră, spuse mândru:
- Vezi? Este cu totul altă vază.
Întradevăr, chiar era o altă vază.
- Scuză-mă, am spus cu ochii dați peste cap, n-am observat!
- De-acum să fii! Însă să aveți grijă să n-o spargeți.
Auzind fratele meu spusele bunicului, mă înghionti astfel încât să pic peste vază şi s-o sparg. Din nefericire pentru mine, chiar asta am şi făcut.
- Anaiss, ce-ai făcut?!!
- Dar Luca m-a împins!!
- Nu da vina pe fratele tău, răspunse bunica dezamăgită. Asumă-ți şi tu răspunderea.
- Draga mea, încercă bunicul să-mi ia apărarea, are dreptate. Luca a împins-o.
- Păi atunci, amândoi sunteți pedepsiți, spuse bunica cu asprime.
- Amândoi??!! Dar de ce??!!
- Să nu mai aud nici un cuvânt. În seara asta ve-ți dormi în cămară.
CITEȘTI
Termoponte, oraşul misterios
Khoa học viễn tưởngO fată pe nume Anaiss descoperă într-un atlas foarte vechi ,o hartă a unui oraş necunoscut şi împreună cu fratele ei şi 5 prietene merg să-l exploreze. Acolo lucrurile o iau complet razna. Fii alături de Anaiss şi descoperă ceea ce imaginația nu poa...