Termoponte, oraşul misterios

Ajungem să dormim sub poduri

- Ce este Anaiss? a spus Luca puțin îngrijorat.
- Aseară, când să-mi umplu sticla cu apă, el vorbea cu bunica. Spunea cum că cică locul ar fi plin de pericole. Sigur a spus asta numai ca să o liniştească pe bunica, dar după ce a plecat, s-a enervat, a băgat o casetă în radio şi i-a dat drumul. Se auzea foarte clar cum cineva îi lua un interviu. El tot spunea că dacă va găsi acel oraş, acolo va construi un super parc de distracții cu titlul ,,Mysterious World''.
- Deci el dorea să descopere oraşul numai ca să fie bogat?! a întrebat Clara.
- Se pare că da, i-am răspuns.
- Ce nesimțit! a remarcat Clara. Dacă-l văd jur că-l bat!
- Nu! Adică da, poți să faci ce vrei cu el, dar numai după ce ajungem în Termoponte. S-a-nțeles?
- Bine! Tu nu ști să te distrezi!
- Cine a spus că nu știu să mă distrez?
- Tu tocmai ai făcut-o!
- Dar cum pot să-ți arăt că și eu știu să mă distrez?
- O, știu perfect!
- Clara, ce ai de gând? întrebă Amelia bănuitoare.
- Am o listă. O iau de fiecare dată când ies din casă. Pe ea am notate dorințe pe care nu pot să le îndeplinesc. Dacă vrei să îmi dovedești că știi să te distrezi, îndeplinește-mi una dintre dorințe!
- Anaiss, nu știi ce secrete pot fi pe acolo. Clara nu lasă pe nimeni să-i vadă lista.
- Îmi pare rău Amelia dar accept. Dă să văd lista.
Cea mai ciudată listă ever. Numai ciudățenii puteau trăi acolo, și ele măcar aveau vreun sens în viață.
- Ce e asta??!!
- Lista mea!
- O, se vede că-i a ta! a spus Sonia holbându-se la listă.
- Bine, alege-ți odată o dorință! a zis Clara nerăbdătoare.
Aveam de ales dintre:
,,1. Să îl omorâm pe bunicul meu
2. Să mâncăm mâncare din gunoi
3. Să adoptăm un sconcs
4. Să dormim sub un pod
5. Să rupem lista cu dorințe"
- Și, ce-ai ales?
- Ce să aleagă? se auzi o voce venind din spatele zidului din dreapta noastră.
- Bunicule, am spus un pic speriată, ce faci aici?
- Sau mai bine spus, de ce ne spionai? m-a corectat Tara.
- E, ce să fac! Treceam pe aici prin jur și am venit să văd ce faceți.
- Sigur... Ai venit să o iei pe Anaiss! a ripostat Bella.
- Of Bella, Bella, tu nu înțelegi că fiecare om greșește? Iar eu am venit să vă cer scuze!
- Nu zău! răspunse Clara.
- Îmi pare rău bunicule, dar fetele au dreptate. Se vede pe fața ta că minți.
- Anaiss, cum poți spune așa ceva?
- La câte s-au întâmplat azi nu știu ce să mai cred!
- Bine, voi ați decis! Băieți, ia veniți încoace! Rick, tu ia-o pe Amelia, John, tu ia-o pe Bella, Charlie, tu ia-o pe Tara, David, tu ia-o pe Sonia, iar Bill, tu ia-o pe Clara.
- O, nu! Sunt prietenii lui!
- Cine??!! a spus Sonia.
- Are prieteni??!! a întrebat Clara mirată.
- Da, și unii foarte puternici și rapizi! le-am răspuns.
- Fetelor, ne-a atras atenția Tara. Fugiți!
Am fugit atât de tare încât credeam că tălpile mi-au luat foc.
- Deci, Anaiss, ce-ai ales? a întrebat Clara fără să bage de seamă că bărbații ne ajungeau.
- Noi acum ne grăbim să nu ne prindă ăștia, iar ție îți arde de alegere?
- Da! spuse Clara direct.
- Bine, dacă asta vrei. Am ales să.....
Nu știam ce să spun. M-am uitat prin împrejur și atunci am văzut podul din apropiere.
- Uite, podul acela e bun pentru un loc de ascuns. Ști ce Clara, am ales dorința 4: Să dormim sub un pod.
- Perfect. Fetelor, acolo mergem! ne-a ordonat Clara.
- S-o luăm printre acele dealur, astfel ei nu ne vor putea lua urma, ne-a propus Amelia.
- Bine, atunci hai pe aici, am spus.
Era un miros....de nedescris, dar trebuia să mergem pe aici. Când ajunsesem în locul stabilit, ei erau cu mult în spatele nostru.
- La fix! a observat Bella. Se lasă și noaptea. Ei cu siguranță vor pleca acasă, iar noi vom rămâne aici. Ce bine că ai observat podul, și mai bine că ai acceptat provocarea Clarei.
- Vezi Amelia, a fost bine că am acceptat provocarea dată de Clara,
i-am făcut în ciudă Ameliei.
- Bine, recunosc că poate am greșit, dar.....
- Șșșt, a întrerupt-o Bella, liniște!
- Hei, m-ai întrerupt!
- Scuze, dar ascultați!
Toate am făcut liniște. De undeva din fața noastră se auzeau lătratul unor câini.
- Trebuie să ne ascundem. Repede, acolo, în cămăruța aceea.
Ne-am băgat undeva sub pod, într-un loc ascuns și mic.
- Dar cine vine după noi și ce-i cu atâta grabă? a întrebat Bella care tot încerca să stea locului.
- Au venit din nou, cu câinii. Aceștia au un miros atât de evoluat încât dacă nu te ascunzi într-un loc cu miros, ești mort.
- Și tu ai ales un loc care miroase a șobolani putreziți și a carne stricată stropită cu ouă vechi de când Pământul??!! a spus isterică Sonia.
- Ai vreun loc mai bun?
- Nup, mi-a răspuns uitându-se la mine chiorâș.
- Bun. Acum tăceți sau am încurcat-o.
Peste câteva clipe auzeam cum câinii mârâiau încercând să ne găsească urma. Am stat acolo multă vreme, până când ne-am asigurat că nu mai erau deloc prin apropiere.
- OK. M-am uitat. Nu mai e nimeni. Putem ieși, le-am anunțat.
Afară ploua. Cerul înnorat plutea cu rapiditate. Vântul puternic arunca peste tot bucăți de hârtie și ziare vechi.
- Perfect! Am dat din lac în puț, am spus supărată.
- Și acum ce facem?? a întrebat Sonia bătând din picioare.
- Păi, singurul lucru pe care-l putem face este să ne facem câte un pat din ziare, apoi ne instalăm în acea cămăruță, am zis strângând ziarele de pe jos. Ăm..fetelor, nu mă ajutați?
- Ba da, ba da, au spus ele.
Am luat fiecare ziar care ajungea la noi, ne-am construit câte o saltea din cartonul de lângă, iar pernele
le-am făcut dintr-o plasă umplută cu iarbă.
- Bine fetelor. La culcare, am strigat și am închis ușa făcându-se astfel întuneric.