Garda mea de corp.

Evadarea.

Incui usa camerei,imi fac patul ,in caz ca va intra tata sa creada ca dorm,ma imbrac cu rochita cea noua imi iau tenesii negri in picioare,geaca de piele,cheile masinii si pachetul de tigari si ma reped la fereastra.
Nu vad masina lui Jeff prin preajma,asa ca ma pregatesc sa sar.Odata ajunsa la sol,ma uit precaut ,in caz ca Jeff e prin apropierea casei si se plimba.
Nu observ miscare,asa ca ma duc la garaj si imi iau masina ,special aranjata pentru a-mi satisface nevoia pentru viteza.
Ma grabesc sa ajung la pista,tot drumul ma simt urmarita ,un BMW este mereu in spatele meu,nevrand sa ma depaseasca,desi i-am dat sansa de cateva ori,aleg sa nu-l bag in seama si imi continui drumul,curiosa sa aflu cine este anonimul acela.
Ajungand la destinatir,cobor din masina,imediat fiind inconjurata de cateva persoane ce mereu privesc cursele mele,imi fac loc printre ei si ma indrept spre omul ce strange banii pentru pariuri si intreb cine m-a provocat fiind sigura ca trebuie sa stie,nu stie sa imi răspundă.
Se pare ca trebuie sa aflu singura.
Un BMW negru,vizibil transformat pentru mai multa viteza ce semana cu acela care se afla mereu in spatele meu in drum spre pista.
Presupun ca este anonimul meu.
In cateva secunde se aude in boxe ca sunt chemata la linia de start,ma duc dupa masina si ma asez in dreptul liniei.Am presupus bine,anonimul meu este in acel BMW.
Merge bara la bara,cand il depasesc eu pe el,cand el pe mine,este un adversar foarte bun,dar stiu sigur ca il voi invinge,de cand particip,de aproximativ 2 ani,o singura persoana m-a invins,fostul meu iubit,Derek care a plecat,fara sa spuna absolut nimic ca celelalte 2 persoane importante din viata mea.
Aproape de linia de sosire,BMW-ul ma depaseste,invingandu-ma. Lovesc volanul cu pumnii,dornica sa ma eliberez de stresul acumulat pe durata cursei. Cobor din masina,imi aprind o tigara,stiind ca ma voi linisti mai usor si ma indrept spre castigator.
Imi fac loc printre multimea de oamenii ce s-au strans in jurul masinii,dar cand am reusit sa ma strecor printre ei,masina nu mai era acolo.
-Oare cine era? Si de cand este in oras?aud persoane susotind in spatele meu.
Se pare ca anonimul meu,tot anonim ramane.
Urc in masima si pornesc spre casa,incetinind in apropierea casei,BMW-ul se afla din nou in urma mea.
Opresc masina brusc,in mijlocul drumului,ma dau nervoasa jos din masina,dornica sa aflu cine este urmaritorul meu. Trece pe langa mine ,faruruile sale orbindu-ma.
In seara asta am ghinion,foarte mult ghinion,sper doar sa ajung fara probleme in camera mea,nu stiu ce voi face daca cineva va afla ca am plecat iar.
Parchez masina in garaj,si incep sa escaladez geamul camerei.
Arunc o privire in stanga,apoi in dreapta,masina lui Jeff nu este prin preajma.Ajunsa in camera mea ,observ patul deranjat,cineva a fost aici.
Singura persoana care a mai fost in camera mea,a fost Derek,dar el este plecat. Ori s-a intors si el este anonimul meu?
Ma schimb in pijama,nu inainte sa fac un dus si ma bag in pat,imi pun castile in urechi,dornica sa nu ma gandesc la Derek,la tipul petrecut impreuna,la cum m-a facut sa cred ca sunt totul lui ca mai apoi sa dispara fara urma.
Mi-a luat mult sa imi revin dupa disparitia lui brusca,cred ca nici in momentul de fata nu mi-au disparut sentimentele pentru el,dar asta voi afla doar daca il voi intalni.
Prefer sa ma gandesc la cu totul altceva,in loc sa ma gandesc la primul baiat ce mi-a furat inima,gandurile,visurile si m-a lasat cu un gol in suflet.
Intr-un final adorm si il visez. Il visez langa mine,tinandu-ma in brate,protejandu-ma si spunandu-mi ca voi fi bine,ca voi trece peste durerea provocata de el,ii vad ochii albastrii,patrunzatori,ochii ce m-au fermecat. Zambesc in somn,simțind cum o lacrima imi parcurge obrazul,apoi cad intr-un somn adanc.