Eram nerăbdătoare să văd ce mi-a pregătit . Ceva îmi spunea că va fi interesant...😀 .
Purtam o fustă destul de lungă ce nu cred că mă va ajuta la ceva , dar înainte să plec mi se părea o alegere strălucită. Oricum, de abia aștept surpriza! El, cel mai drăguț băiat din lume, cred că mi-a pregătit ceva superb ... Totuși, nu știu dacă cineva s-ar omorî pentru mine, oare sunt victima unei farse??😐 Poate că doar vrea să glumească cu mine, iar eu nu mi-am dat seama. Voi vedea în curând...
Ajunși la sfârșitul unui parc, m-a condus printr-o mică deschizătură a unui gard viu.
- Acesta va fi "locul nostru" , a spus el.
Era într-adevăr un mic spațiu neștiut de ceilalți, dar era divin, copia fidelă a unui colțișor de rai . Într-o parte se găsea o clădire, deși drăguță, Mattias a spus că nu este locuită.
- E o casă minunată din acest unghi, dar dacă te uiți din faţă pare o dărâmătură . Este baricadată de către mine pe cealaltă parte. Aici vin când simt nevoia să fiu singur, și mă gândeam să îl împărțim, dacă vrei. Ești o prietenă foarte bună, mă bucur că te-am întâlnit.
- Mersi ! Mi se pare un loc minunat...
- Mă bucur că îți place! Acum te rog să nu te uiți cât merg până in casă.
-O..k?
Am început să admir împrejurimile, mă simțeam ca o prințesă , și ce prințesă nu face măcar o piruetă?
Făcând abstracţie de faptul că Mattias era în acea clădire , încep să mă comport ca o copiliţă, până aud un glas subtil de chitară clasică. Surprinsă, mă uit prin jur până îl zăresc pe Mattias de după un cireș ce își scutura ultimele flori, cântându-mi. Avea un glas atât de dulce, mai ales în duet cu chitara... . Un fior de emoție a trecut prin mine când l-am văzut. Mă simțeam... specială; pusă în valoare prin dedicația ce mi se oferea, o stare nemaisimţită până acum . Mattias lăsă ușor chitara pe banca de sub cireș . Eu mă apropiam cu pași mici și lenți de el, inconștientă de ceea ce făceam. El culese o floare, una ascunsă , ce era pe o crenguţă a copacului: singura floare ce nu era vestejită, nemuritoare prin splendoarea sa. Îmi puse floarea după ureche, după care ne-am uitat unul la altul, vrăjiţi de toate sentimentele indescifrabile ce ne încercau... Până când...
*SUSPANS*
