Când simti că nu mai poți, crezi că locul tău nu e în această lume, gândești unori lucruri pe care o dată nu știai că le vei vrea să le faci. Greu, greu e să nu ai pe nimeni alături , care să-ți cuprindă corpul firav cu braţele sale și să te încălzească, care să-ţi şteargă lacrimile fierbinți care alunecă pe obrajii roși asemenea unor picuri mari de ploaie care cad din slava cerului izbindu-se brutal de pământ, doar că diferența dintre lacrimă și un picur de ploaie este simplă, lacrima e fierbinte, iar picurelul de apă este rece. .. Durerea sufletească e mai mare decât cea trupească.
Singurul moment,în care îmi găsesc alinarea pentru toate durerile, este atunci când privesc pe fereastră cum cerul plânge. La început, cerul e senin , acoperit de norisori albi și pufoși, asemenea sufletului atunci când simte doar bucurie , dar pe urmă, cerul se întunecă, norii se adună grămadă formând unul mare de noanţă cenușie, la fel ca sufletul când e plin de tristete și are porţile închise, iar acea portita era calea spre fericire, dar, acum e închisă deoarece înăuntrul sufetului plouă și e înorat. ...dar
Dar, știm că după o ploaie, cerul începe dinou să se însenineze și curcubeul apare. Curcubeul, acel fenomen minunat, plin de culori care te încântă , aşa ar trebui să fie și cu sufletul unei persoane, dupa ce e înorat să fie dinou senin, să apară curcubeul... dar, când se va mai întâmpla asta?
CITEȘTI
~El ❤
Proză scurtăAcei ochii în care mă pierd , acea privirea care mă face să mă topesc , acel zâmbet căruia nu-i pot rezista ... 90 % inspirat din viata reala ~ Cartea asta e făcută pentru a mă putea elibera undeva de ceea ce simt . #86 în proză scurtă 29. 04.2...
