Cine sunt eu? ...Sunt un om, un om simplu, care desi nu are o varsta asa înaintata, a înţeles ce înseamna defapt " viata " , am înţeles că nu e asa roz şi uşoară cum eu mi-am închipuit. Am înţeles cum e să fi rănit, am reusit să trec de toate, dar nu stiu cat se mai poate. Doare cand iti aduci aminte cum erai acum ceva timp, cand nu simteai tristete, cand vedeai un om ranit si îi ziceai un simplu " las'ca trece " , dar nu stiai defapt prin ce trece, si uite c-am ajuns ceea ce nu credeam ca voi ajunge vreodata... Din acea persoana calduroasa, cu inima deschisa in fata tuturor, cu zambetul pe buze... am ajuns să fiu o persoana cam rece, sufletul mi-e înecat în întuneric, zâmbetul imi este înlocuit cu lacrimi. " Fii puternica " , " las'ca trece " , " toate trec " ...aceste cuvinte, nu mai au niciun rost... nu trece asa usor ..vorba aia " niciodata nu ai sa înţelegi un om ranit pâna ce nu vei ajunge în locul lui " , mare adevăr.
Simţi că nu mai poți, că-ţi vine să urli, să te eliberezi cumva şi nu ştii cum.. apelezi la cea mai buna prietena, nu?... Ceva normal, doar ai dorii sa spui cuiva cum te simti, deoarece nu mai ai loc in suflet pentru atatea, dar, cea mai buna prietena iti spune ca s-a saturat de prietenii tristi ca tine si nu mai vrea sa te auda, da, te-a parasit... De ce?.. Fiindca un om, e bun doar in momentul in care esti bine, dar cand dai de greu, toti pleaca... si nu se mai întorc, sau se întorc, atunci când au nevoie de ceva...
Cam asa e viata asta... niciodata nu stii la ce sa te astepti.
CITEȘTI
~El ❤
ContoAcei ochii în care mă pierd , acea privirea care mă face să mă topesc , acel zâmbet căruia nu-i pot rezista ... 90 % inspirat din viata reala ~ Cartea asta e făcută pentru a mă putea elibera undeva de ceea ce simt . #86 în proză scurtă 29. 04.2...
