Capitolul 15- Efectele suferintei

190 24 26
                                    

Well...se pare ca nu am renuntat inca la wattpad :') Am deci sa continui aceasta carte. De ce ? Habar n-am :)) Nu va mai retin. Enjoy:)

*Perspectiva lui Kazuya*

Au trecut cinci zile de cand a plecat.Inca o astept... De cinci zile stau inchis in camera cu privirea atintita spre usa. O astept sa intre... De cinci zile nu am putut iesi afara sa ma distrez. Astept sa ma distrez cu ea... Singurul lucru pe care il fac este sa privesc cerul noaptea..Stelele si luna.

Usa se deschide.

Pe ea nu intra cine voiam eu sa intre... Intra persoana pe care nu vreau sa o vad deloc: Luka

Ea se uita la mine si imi spune ceva,dar eu nu o pot auzi..Nu vreau sa o aud. In acest moment,singura voce pe care vreau sa o aud este a persoanei pe care o iubesc cel mai mult pe lume.Persoana care m-a facut sa ajung aici. Persoana care m-a salvat. Andreea.

*Perspectiva Andreei*

Au trecut cinci zile de cand m-am intors acasa. Cinci zile de cand nu am iesit din camera mea. Cinci zile de cand parintii mei sunt ingrijorati incontinuu. Cinci zile de cand incerc sa ma ocup cu altceva si sa imi iau gandul de la...

Usa camerei mele se deschide.Mama mea,imbracata intr-o rochie simpla,alba,vine in fata patului meu si isi pune mainile in sold. Imi spune ceva si dau din cap desi nu stiu ce a spus. Presupun ca am raspuns bine din moment ce pe fata ei apare un zambet. Se duce spre geam. Trage draperiile si lasa lumina sa intre. Nici nu am observat ce intuneric era in camera. Eram prea concentrata la un joc pe laptop ca sa imi dau seama.Asta am facut in cele cinci zile de cand am plecat... M-am jucat,m-am uitat la seriale/anime-uri,am ascultat muzica....oh,dar cat de mult am ascultat muzica. Ma ajuta sa uit pe moment de toate problemele,mereu m-a ajutat. Si,seara privesc cerul.Ma uit la stele si la luna.

Toate aceste eforturi doar pentru a-l uita pe cel care m-a adus in stare asta.Kazuya

*In urma cu cinci zile-Kazuya*

Au trecut deja doua ore de cand Andreea a plecat,spunand ca "ne despartim". Eu inca stau in pragul usii asteptand sa ma trezesc din acest cosmar. Ma ciupesc,imi dau palme,dar nimic nu functioneaza. Chiar nu este un cosmar? Chiar a disparut Andreea? Nu pot accepta asta. Refuz sa accept asta. Poate are nevoie de timp..poate ii voi putea explica totul cand se intoarce..cand se intoarce..Cand se intoarce ?

Cad in genunchi si ma abtin sa nu plang. Sunt asa un prost. In sfarsit o gasisem,iar acum am lasat-o sa plece...Iar..

*In urma cu cinci zile-Andreea*

Au trecut doua ore de cand am plecat. Doua ore de cand stau si ma uit la casa parintilor mei din departare neavand curajul sa intru. De ce ? Pentru ca nu vreau sa ii ingrijorez. Pentru ca nu vreau sa ma vada plangand. Desi acum m-am oprit din plans,odata ce le voi vedea chipurile parintilor mei,voi plange din nou. Cu siguranta.

Ma simt asa de nesigura.Din fericire inca nu am ajuns in punctul in care sa fiu instabila emotional..Daca as mai fi ramas,sigur as fi suferit mai mult,iar lucruri rele se intampla cand nu imi pot controla sentimentele.Am plecat pentru siguranta celorlalti,mai ales a lui Kazuya.

Stiu ca trebuie sa intru. Trebuie sa intru cu un zambet. Trebuie sa fiu fericita. O sa ma gandesc doar la fericirea de a-mi revedea parintii si de a ma intoarce acasa. O sa uit de tot ce tine de Kazuya si ma voi intoarce la scoala fiind aceeasi "ciudata",iar Kazuya va fi pentru mine doar un "narcisist".

Cel putin acesta este planul. E mai usor de zis decat de facut. Pasul 1: Intampineaza-ti parintii fericita.

Bat la usa,iar in prag isi face aparitia tata. Ce dor mi-a fost de el. In spatele lui apare mama dupa ce tata o cheama spunandu-i ca am sosit. Amandoi imi zambesc si imi spun "Bine ai revenit".

Ah,pasul 1-esec total. Am izbucnit in plans imediat ce i-am vazut zambind. Ei s-au speriat si m-au intrebat ce am patit,dar eu doar le-am sarit in brate si am plans in continuare.

Dupa ce am reusit sa ma opresc din plalns,le-am povestit totul. Despre scoala,despre colegi,despre prieteni,despre Kazuya. Ei doar m-au ascultat in liniste in timp ce eu le povesteam aventurile mele,cum mi-am facut prieteni,cum m-am indragostit.

Cand am terminat nu au scos niciun cuvant. Doar m-au luat in brate si mi-au spus ca vor fi alaturi de mine orice ar fi. Ca ei nu ma vor parasi niciodata. De asta aveam nevoie. De o imbratisare calduroasa si plina de iubire.

*Dupa cinci zile-Andreea*

Desi mi-am propus sa uit totul,orice fac imi aduce aminte de el. Nici nu indraznesc sa ies afara de frica sa nu vad ceva ce ma va face sa imi aduc aminte de vremurile bune si sa ma intorc la el.Daca ma intorc acum, eu voi fi cea care va suferi. El se va simti bine cu logodnica lui,iar eu doar ii voi privi. Pentru ca asta fac mereu. Doar obsev. Nu voi avea curajul sa intervin. Cine sunt eu sa intervin? Am fost doar o distractie pentru el. Am fost o proasta care nu mai simtise ce este aceea iubire si m-am indragostit de baitul nepotrivit. Am crezut ca este ca mine. M-am inselat. El are o logodnica,o viata ce il asteapta alaturi de ea. Cine sunt eu sa intervin ?

Ceva este diferit la ziua aceasta. Ceva ce ma face sa ies pe balcon dupa ce mama iese din camera si sa admir privelistea. Ce este diferit ? Inca nu stiu. Am un sentiment ciudat cu privire la ziua aceasta..

*Kazuya*

Luka a plecat dupa ce mi-a zis ceva. Habar n-am ce si nici nu-mi pasa. Vreau doar sa ma lase in pace.Vreau doar sa continui sa ma gandesc la Andreea,sperand ca gandurile mele sa ajunga la ea.

Ceva ma face sa ma ridic din pat si sa trag draperiile. Ceva ma face sa ma duc pe balcon si sa ma uit la soarele enervant de stralucitor. Ceva se simte diferit. Este o zi ca oricare alta asa ca de ce ma simt asa de diferit ? Ce s-a schimbat? Ce este diferit ?

Prin fata dormitoarele trece o masina. Cunosc masina aceea. Stiu ce este diferit la aceasta zi. In aceasta zi voi schimba ceva. Nu o voi mai astepta.


Nici nu stiu ce sa zic. Probabil nu va asteptati la un astfel de capitol. Sorry. Pur si simplu simteam nevoia sa scriu si un astfel de capitol. Daca unii dintre voi nu ati inteles ceva pana in acest punct la povestii sau aveti vreo intrebari pe care ati vrea sa mi-o adresati,ma puteti contacta in privat sau chiar sa ma intrebati in comentarii. Dar nu va voi divulga nimic din ceea ce se va intampla.No spoilers.Imi cer scuze pentru posibilele greseli de ortografie,gramaticale sau de orice fel.Pana data viitoare,pupici<3

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 19, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Ciudata si narcisistulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum