Life is Cinema

Capitolul 4 - Unmasking Maddi

Era Maddi. Adică, pe lângă că desenează , mai are și voce. Și chiar ARE .

           - De ce te-ai oprit ? am zis eu, surprinsă.

Maddi împietrise. Adică, nimeni din școală nu o cunoștea, așa că nu i-ar fi păsat dacă ar fi intrat oricine peste ea. Dar eu NU eram oricine. De aceea a făcut fața aia când am intrat. A rămas, la propriu, cu gura căscată . Nu avea cum să zică că nu ea cânta. Doar am văzut-o cu ochii mei.

           - Ăăă...aș vrea ca asta să rămână între noi. Adică, să nu mai spui la nimeni, serios, nu vreausă mă creadă vreo ciudată dintr-aceea care cântă prin toalete.

          - „Ăăă” (am imitat-o) , ești nebună ?! Adică, dacă nu ai vrea să te descopere cineva, de ce ai cânta aici , într-o pauză, când oricine poate intra peste tine ? NORMAL că o să le spun părinților tăi. Adică, ai o voce superbă.

        - Aha, și ce o să le spui ?! „ Mătușă Kayleigh , unchiule Enzo , Maddi are voce ! ” spuse ea, obrăznicindu-se.  O să te creadă genul ăla de fată PÂRÂCIOASĂ.

Ce TUPEU pe capul ei ! Adică , eu o laud și ea mă face pârâcioasă ?! În plus, nu i-am spus nimic rău și nu m-a răstit la ea. Dar a făcut-o. Se pare că până la urmă, nu prea stă bine cu nervii dacă chiar așa sare dintr-un (scuzați-mi expresia) răhățel.  

          - Doamne. Îmi pare atât de rău. Nu-mi vine să cred că m-am răstit la tine. -nici mie-  Te rog, scuză-mă. 

       - Hmm...Se pare că ți-a venit mintea la cap , am spus eu bătând dintr-un picior. Scuze acceptate.  E ok, sunt obișnuită deja cu tonul înalt al oamenilor. 

            - Nici nu știu ce m-a apucat. Adică, nici părinții mei nu m-au auzit cântând până acum. Doar în baie sau în fața oglinzii prind curaj. Cred că am trac. 

* După cele 6 ore pe care le-am petrecut la școală * 

              - Și, cum a fost azi la școală ? am întrebat eu, dezmorțind puțin atmosfera.

             - A fost destul de bine. Dacă nu luăm în considerare că nu mi-a prea plăcut mâncarea, totul a fost normal . Profesorii s-au comportat normal, m-au primit bine în clase, și chiar mi-am făcut un prieten. 

              - Anume ? Pe cine ?

       - Pe tipul șaten cu ochii albaștri de la cursul de informatică. Adam...Aaron...nu, Evan. Evan...McColdrings parcă .

              - McLoudrings , am corectat-o eu sarcastică .

         - Da, da, acel tip . Dacă mi-l amintesc bine , avea un tatuaj cu un trandafir în flăcări pe antebrațul drept, pe lateral.

           - Wow. Nu pot să cred ce mult semănăm. Și eu am observat tatuajul acela de prima dată când l-am văzut. Adică, nu e greu să vezi tatuajul dacă te holbezi la brațele lui super-lucrate.  

              - Hey ! Nu m-am holbat ! :D

         - Ăăhm, știi, eu și Evan am fost împreună anul trecut. Timp de 8 luni. Din august până în aprilie.    

             - Pardon ? :O  Wău, n-am vrut să te fac să te simți prost. 

           - E ok, Maddi. Nu are nimic că v-ați împrietenit. Adică, de ce are avea ceva ? Și eu, și el, am trecut peste.  În plus, nu vreau să îți ruinez speranțele , dar are prietenă. Și crede-mă, nu vrei să știi cine e. 

             - Da, m-am prins, și acum e momentul în care tu îmi spui cine e... 

             - Bună asta. Mda, deci tipa e cea mai fițoasă fată-de-bani-gata din tot liceul.Brittany Sheldon. Și, culmea, ca în serialele americane , e și șefa echipei de majorete. 

Maddi a chicotit. Adică, situația asta era chiar ciudată. Dar, totuși, Evan era un tip tare de treabă. Nici nu știu ce a văzut  la aia. Sau probabil că l-a obligat sau ceva să fie împreună... cine știe ce idei îi trec prin cap fetei ăleia. Cine știe ce farmece i-a făcut bietului băiat... cred că ea era de ceva timp îndrăgostită de el și a găsit momentul perfect (când ne-am despărțit noi) să se aghețe de gâtul lui. 

          Brittany asta era genul de fată subțirică , cu un fund bombat și crescută în puf . Toată viața ei amărâtă n-a făcut altceva decât să umble prin mall-uri , boutique-uri și magazine Louboutin. Să nu vă mai spun că era și blondă pe deasupra. Și mă refer la păr. :D  

      Evan era exact opusul lui Brittany. Era un băiat modest, de încredere, dar nu era sărac. Era...exact genul de băiat...normal. Care nu era bâzâit de toate majoretele sau sâcâit de profesori să mai vină și pe la școală. 

          În plus, Evan era un mare fan al lui ....