cap2

3 0 0
                                    

*

Ora 22:55
Cam tarziu.
Privesc tavanul plin de stele fosforescente.
Plictiseala ma invaluie,asa ca ma ridic si ma indrept spre dulap pentru a ma schimba in ceva lejer si sa ies in parcul din apropierea casei mele. Cerul din partea asta a orasului este minunat. Mii de stele imi incanta vazul. Ma imbrac repede cu pantalonii de trening,imi iau hanoracul cu 5-6 nr mai mari si ies din camera ,directia mea fiind parcul. Totul era pustiu ,linistea era singurul medicament in acest moment. Iubesc linistea! Liniste plus o melodie lenta egal relaxare. Ajung in parcul cu doar 2-3 cupluri fericite .
Ma asez pe o banca chiar sub o salcie . Ramurile atinge.au solul uscat si plin de iarba proaspat taiata. Privesc cerul plin de puncte stralucitoare si un mic zambet in coltul gurii imi apare.
Banca scartie din cauza unei greutati ce se aseaza langa mine. Nu bag in seama persoana de langa mine si privesc in continuare stelele ce mi.au furat toata atentia.

- Cum de nu.ti este frica ? Sunt trezita din visare de catre cel de langa mine care mi.a acaparat atentia si imi intorc capul pentru a gasi langa mine un necunoscut ,dar totusi nu.mi era frica.
Il studiez bine si constat ca nu imi este cunoscut . Ne.intelegand ce vrea sa spuna il privesc putin confuza pierdadu.ma in ochii intunecati.

- Poftim? Il intreb

-E ora 23:08,cum de nu iti este frica sa iesi la ora asta din casa? Imi intorc capul spre cer si ii spun cu un ton jos

-Uneori am nevoie de putina liniste .

- Eu cunt Shane! Spune acesta si cand imi indrept privirea spre el avea mana intinsa. Ii cuprind mana si io scutur usor.

- Eu sunt Alcora! Dupa ce imi pronunt numele ciudat imi indrept din nou privirea spre cer . nu imi retrag mana din a lui,dar nici el n.o face. Un firicel de energie imi strabate corpul cand el ma strange mai tare de mana cuprizandu.ma mai bine.

.....

-

INTALNIRILE NOCTURNEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum