Imi era frica. Chiar atat de tare am ranit-o? Deabea am putut adormi. Cand m-am trezit, l-am strigat pe Kemal dar acesta nu imi raspunsese. M-am ridicat din pat si m-am dus in sufragerie unde pe masa era un biletel pe care scria: " Buna dimineata, iubire!".
M-am dus in bucatarie, iar acolo am gasit un buchet imens de trandafiri rosii si un biletel in el: " Eu m-am trezit in miros de trandafiri, asa ca am vrut si tu sa te trezesti. Te iubesc!❤". Am zambit. Iar micul-dejun era deja pregatit. Pe zi ce trecea il tot iubeam mai mult. Am servit micul-dejun si dupa m-am dus in sufragerie unde m-am intins pe canapea, adormind.
Perspectiva lui Kemal:
Sper ca i-a placut surpriza. Cand m-am intors acasa, ea dormea in canapeaua din sufragerie. M-am dus sa o sarut pe obraz iar ea a tresarit.
-Mama, ce m-ai speriat! Spuse Aylin.
-Scuze, dar dintr-un sarut pe obraz? Spun eu razand.
-Nu mai rade. Chiar nu e amuzant. Chiar m-ai speriat.
-As vrea si eu sa ma sperii dintr-un sarut.
Iar aceasta ma saruta.
-Ahh. Ce m-am speriat. Mai vreau, spun eu.
Iar aceasta ma mai saruta o data. Am mers sa servim pranzul impreuna.
