Dyslexia [m.c.] - [Romanian]

Doi; lingusitor

Ziua a trecut intr-adevar incet, Misty se simtea si mai suparata. Misty stia ca este proasta, a crescut stiint ca este o idioata.

Nu a inteles niciodata de ce parintii ei nu sunt fericiti in jurul ei. Asta o facea sa se simta si mai rau.

Literalmente, Misty s-ar pierde intotdeauna in carti. Le-ar vedea miscandu-se in diferite directii si moduri.

Boala ei a facut-o sa se simta mult mai nesigura pe ea, mereu visa la o viata in care ea ar fi cu adevarat desteapta si normala. Opusul vorbelor spuse de oameni la adresa ei 

Si-a strans cartile la piept, le-a presat din nou pe pieptul ei in timp ce mergea pe holul scolii. Ura pranzul, nu manca niciodata oricum.

In timp ce mergea, cineva i-a piscat umarul, facand-o sa tresara.

"Nu am avut intentia de a te speria." Un baiat a spus. L-a recunoscut dupa ce i-a analizat rapid fata. E baiatul ce sta langa ea la engleza, Michael.

"Um, eu, uh- am vrut sa iti spun ca, um, cred ca esti draguta, nu, asteapta! S-a balbait. "Nu asta e ceea ce voiam sa spun, dar uh, tu esti draguta oricum, eu, um, okay.

Misty a gasit situatia asta stanjenitoare, dar s-a uitat totusi la el si i-a zambit. Nimeni nu a numit-o asa. Daca el a spus asta, Misty se indoia.

S-a incruntat dintr-o data " spui asta doar pentru ca te simti rau "

A soptit, aproape neauzindu-se, dar el a facut-o. A continuat sa isi miste capul.

"Nu, spun asta pentru ca este adevarat."