Nefilimii Gemeni

Începutul a două legende

     La intrarea în iad, cele două porţi masive se deschideau cu greutate, o briză puternică făcându-și apariția din interiorul tunelului ce lega cele două lumi. Două persoane își făceau apariția în pragul acesteia, moment în care gărzile s-au apropiat de ei cu rapiditate. Observând că era un demon ce aduse un înger cu el, si-au îndreptat sulițele asupra demonului, străina temându-se mai înainte datorită tensiunii ce se simțea în aerul respirabil, alegând doar să se ascundă în spatele lui Basara, uitându-se timid in jur.

— Ce crezi că  faci, Basara?! rosti cu glas amenințător șeful trupelor de protecție. Nu te putem lăsa să treci, cel puţin nu cu dușmanul!

— Calmează-te puţin, Korsh. replică acesta cu lejeritate în timp ce lovi ușor peste sulița șefului gardienilor și o îndrepta spre acesta.  La urma urmei, ce-i cu atâtea formalități? Om fi în război, dar prea mare stresul pe voi, băieţi.

— Te-ai lăsat păcălit de frumusețea dușmanului,  Basaraaa?!

  Strigă demonul, încercând să îl atace pe Basara cu sulița lui. Rată ţinta, cel atacat sărind și aterizând grațios pe sulița ce era perfect dreaptă. Brusc, la mică depărtare se auziră aplaude apreciative.

— Frumoasă săritură, Basara.

Toată lumea se opri uitându-se spre originea cuvintelor acompaniate de aplauze și realizaseră că era însuși Lordul demon, Lucifer.

— Sir. Zach-dono! se auziră vocile lor în cor.

Toţi au creat un culoar pe drumul parcurs de acesta, imediat luând poziția adecvată așezându-se într-un genunchi unii în fața altora, singura poziție ce rămăsese la fel fiind ale tinerilor care abia se certară. Basara,  dându-se jos de pe sulița lui Korsh, făcu o plecăciune.

  — Bine ai revenit, Basara, spuse Lucifer în timp ce se apropia de acesta.

  — Bine v-am regăsit, Sir. Zach-sama! rosti acesta pe un ton cât se poate de calm acompaniat cu mic zâmbet.

  — Ce-i cu această agitație? întrebă lordul, uitându-se la anii luptători.

   Korsh, uitându-se spre Basara, rosti:

— Permiteți să raportez! Acest demon, din ultima sa bătălie, a adus cu el o femeie din tabăra adversă!

— Da, spuse acesta în timp ce se apropia de ea, apucându-i faţa și analizând-o,  Basara are dreptate. Prea multă formalitate, mai relaxează-te puţin, spuse, după care îi dădu drumul și se îndreptă spre Basara. 

  — Spune de ce ai adus un înger cu tine, Basara.

  — Această femeie mi-a salvat viaţa în timpul bătăliei, dându-mi astfel destul timp pentru a se ridica sigiliul și a câștiga bătălia. Astfel devenind un dezertor a lor, am decis să o aduc la noi pentru a ne vindeca, ba chiar poate să ne învețe abilitatea de vindecare, avem nevoie de așa ceva. Suntem buni în bătălii, dar după fiecare luptă, acumulăm multe răni, neavând destul timp pentru a ne reveni.

  — Ai dreptate la acest punct. Deci, se întoarse către înger, care este numele tău,  drăguță? 

  — M...M...Mikasa...  rosti ea pe un ton răgușit și timid,  tremurând toată.