Nefilimii Gemeni

Întâlnirea

     În timpuri străvechi, pe când demonii și îngerii erau în armonie, primul război se iscă.

     Acest război a durat atât de mult, încât nici în aceste zile nu a luat sfârșit. Au trecut atâte generații încât au uitat de ce se mai luptau — în schimb răutatea,  ambiția și discriminarea dintre cele două tabere au devenit atât de mari încât nu puteau fi iertate de nici o parte.

Pământul — ori, cum mai era denumit, Tărâmul de Mijloc —  împreună cu Abisul, a devenit încet câmpul de luptă dintre cele două părți. 

       Într-una din bătălii fiecare parte dădea tot ce putea, altileriile grele fiind scoase. Atât fiecare Titan al Raiului cât și Espada al Iadului au fost trimiși pe pământ,  fiecare cu casa pe care o deținea – casa însemnând o mică armată de șaisprezece ființe. Fiecare casă avea un Titan sau un Espada care o deținea, acesta fiind numit Cap de Familie sau Regele de Șah.

     În America de Nord, un Espada se înfrunta sângeros și brutal cu armata Titanului. Diferența dintre aceștia se putea observa destul de greu, deși Titanul îl depășea pe răufăcător. În schimb, acesta nu se lăsă descurajat și luptă cu toate puterile sale. În fiecare minut și secundă se putea observa cum scădea numărul de luptători, atât din armata cât și din familia pe care o deținea Titanul. În mijlocul bătăliei se putea observa cum aceștia începeau a deveni ușor obosiți, rănile de pe trupul fiecăruia devenind vizibile. În ciuda aparențelor, niciunul dintre ei nu ar fi dat semne cum că ar fi renunțat.
      
       La un moment dat, armata demonică obținu un mic avantaj numeric în fața dușmanilor, cu toate că Espada-ul încă era în  dificultate cu Titanul binelui.
     
        Lupta era una destul de dreaptă, cu toate că aparențele arătau contrariul. Doar ici și colo Titanul profita de lucruri care nu țineau de o bătălie dreaptă. Săbiile celor doi comandanți dansau pe câmpul de luptă, ciocnirile dintre ele provocând sunete înspăimântătoare acompaniate de scântei pe măsură.
    
      — Ce pot spune — începu îngerul discuția în mod ironic —, mă încântă faptul că am dat de un adversar pe măsură!
       
       — Adevăr grăiești, Titanule! Păcat, însă, că din partea ta nu se poate duce o luptă în totalitate corectă, replică demonul, continuând cu un mic rânjet în colțul gurii: Doresc să îți cunosc numele.

       — Curios cum un demon josnic are pretenția de a ști numele Îngerului nobil care îl va înfrânge. Pot observa că nu îți lipsește curajul, răspunse Titanul în timp ce săbiile celor doi scoteau un alt scrâșnet înfricoșător.

      Demonul începu să rânjească în timp ce luă o poziție în care picioarele îi erau ușor depărtate, într-o mâna purtând sabia îndreptată în jos și cealaltă fiindu-i încleștată pe încheietura cotului. Capul îi era ușor îndreptat spre sol, privirea fiindu-i, totuși, încă ațintită spre Înger.
   
     — Pentru că am de gând să devin mai serios și doresc să aflu numele celui cu care am avut șansa de a purta o bătălie pe cinste!

Balans Breacker — mănușa Dragonului Negru!

    Se auzi imediat din partea demonului. De îndată  o energie întunecată  îl înconjură, fără a mai putea fi observat. 

    În câteva momente,  demonul ieși din valul de reatsu întunecat,  sub o altă  formă.  Sabia acestuia se modificase și  devenise o mănușă  neagră  care îi acoperea întreg antebrațul și încă se mai puteau observa câteva urme de reatsu ce înconjurau noua armă.

Îndreptă mâna către adversarul său și rosti  pe un ton cât se poate de calm și apăsat: Cero, făcându-l pe înger sa nu mai aibă îndeajuns timp pentru a evita sau contracara și încasând lovitura din plin.
 
        Un mic zâmbet se așternu pe faţa demonului în timp ce privea norul de ceaţă densă formată în urma contratacului dintre adversar și raza întunecată, ce își avea originea în palma răufăcătorului. Titanul  părea a nu fi scăpat cu viață în urma acelui atac,  mare fiindu-i uimirea Espada-ului când, la scurt timp,  din ceaţa ce începea a se risipi se auzi un râset destul de satisfăcut.
 
       -Până la urmă, văd că  ești demn să îmi știi numele,  demon infect!  Numărul 5 în rank, Titanul Domnului și membru în armata mâinii drepte a Lui, Kiba Rangkekyu!  explică acesta,  observându-se faptul că era ușor afectat de ultimul atac; totuși, rănile erau superficiale, doar unul dintre picioare fiind rănit. Al tău, care este? Espada! replică în timp ce-și luă o poziție demnă, nelăsând a se observa rănile cauzate.