-Allyson?Unde esti?
-In gradina!tipa pentru ca Sarah sa o auda.
Priveste bucuroasa spre florile multicolore cumparate din sat pe care tocmai le-a plantat in gradina lor nu foarte mare.
Inca de cand era mica a avut o pasiune pentru flori,si pentru orice tinea de natura in general.A impanzit acel loc cu cat mai multe plante,iar in zilele in care nu se putea strecura in padurea care se apropia de munti,isi petrecea majoritatea timpului acolo,doar ea si gandurile ei,uneori tragand un pui de somn.
Si-a ridicat privirea,observand-o pe Sarah chiar la intrarea in gradina cu un mic zambet pe fata.Soarele care stralucea cu putere ii facea parul sa para chiar mai auriu decat era.Din cauza staturii sale inalte,mai avea foarte putin si atingea creanga unui copac ce statea chiar deasupra capului ei.Allyson incerca sa-si abtina rasul,mutandu-si atentia pe curatatul mainilor de pamant in galeata cu apa de langa ea,urmand sa se ridice in picioare,oferindu-i toata atentia sa.
Mama ei era cea mai iubitoare persoana pe care a cunoscut-o vreodata,si in fiecare zi isi spunea ca era norocoasa sa o aiba.Inca isi mai amintea numeroasele momente din copilarie cand ii auzea glasul melodios, incercand sa o ajute sa adoarma,sau cand se jucau impreuna.Pe atunci inca era casatorita cu domnul Arnold,pe care si-a promis sa nu-l mai numeasca tata.Asa a aparut Jason,care este cu patru ani mai mic decat ea si cel mai bun frate pe care si l-ar fi putut dori.Niciodata nu a aflat cu certitudine motivul plecarii lui,si nu si-a preset mama pentru a-i povesti,Pentru ea,orice s-ar fi intamplat ramane in trecut,iar ceea ce conteaza este prezentul,si viitorul.Cu toate ca banuia care ar putea fi,dintr-o discutie pe care o auzise intr-o noapte tarzie.Insa nu isi putea imagina cum tatal ei i-a parasit pentru o alta femeie.
Cu toate ca nu il aduceau niciodata in discutie,toti trei erau constienti ca de cand plecase,pe vremea cand Allyson avea cinci ani,situatia lor financiara incepea sa se inrautateasca.Datorita spatiului destul de mare aflat in spatele casei, unde cultivau legume,au decis ca cel mai bine ar fi sa inceapa sa le vanda satenilor, multi ajungand sa cumpere doar de la ei,multumiti de gustul bun pe care il aveau.
-La un moment dat nu o sa mai incapa nimic aici de atatea flori!
-Inca nu s-a ajuns acolo!ii raspunde Allyson pornind spre ea.
Singurul lucru ce nu-i placea la Sarah era faptul ca nu-i impartasea pasiunea ciudata pentru flori.
-Dar nici mult nu mai este!
-Presupun ca nu ai venit aici sa vorbim despre flori,ii spune apropiindu-se de ea.
-Fii sigura de asta!Vino sa culegem rosiile care s-au copt!raspunde,intorcandu-se pe calcaie si pornind incet pe aleea ce ducea in spatele casei,unde au inceput sa mearga printre plante,alegand legumele coapte si punandu-le intr-un cos.
-Jason e la scoala?
-Da,dar ar trebui sa se intoarca in curand.
Doamna Greta,o femeie pe care o apreciaza foarte mult,lucrase multi ani la palat cand era mai tanara,in vremea cand actuala regina sa casatorise cu regele.Ii povestea cum pe atunci nu stia carte,insa asta nu o impiedica sa se plimbe prin biblioteca imensa a castelului,descriind-o ca pe un loc din care nu poti pleca asa usor.Isi pierdea timpul mergand printre infinitatea de rafturi,admirand fiecare carte,desi nu stia sa citeasca,pana intr-o zi,cand regina a vazut-o,si a luat-o drept servitoarea ei,iar cand avea timp,o invata sa scrie si sa citeasca.Pe langa bunatatea si seninatatea reginei,a realizat cat de mult poate insemna invatatura pentru om si cate cai iti poate deschide.La intoarcerea inapoi in sat,cand Allyson era destul de mica,a vrut ca si ceilalti localnici sa vada cat de important este sa stie carte.Asa ca, din propriile economii,o vointa puternica,si o casa abandonata,a reusit sa deschida o scoala,unde,la insistentele ei,oamenii mai saraci au inceput sa-si dea copiii,incepand sa vina chiar si adulti care voiau sa invete.
CITEȘTI
Dangerous road
Romance,,Viata e o calatorie,nu o destinatie'' Intr-adevar...Viata poate fi ca un nesfarsit drum necunoscut,pe care calci gandindu-te la obstacolele ce te asteapta.De ce esti nevoit sa treci de ele,sau de ce le intalnesti...toate au un rol maret in dezvo...