Dangerous road

Capitolul 3

 Simtea picurii de apa ce o atingeau usor.Furtuna se potolise,permitand unei ploi linistite de vara sa-i ia locul,insa nu ii era de prea mare folos.Drumul innamolit o impiedica sa mearga foarte repede,ingreunandu-i situatia.

Ii povestise fratelui ei cele intamplate,iar spre surprinderea ei,el nu a impiedicat-o sa plece in cautarea batranului,care dupa parerea ei inca trebuia sa fie undeva in sat.Termenul ei limita este de doua ore,altfel Jason va veni dupa ea.Era singura conditie,daca nu venea si el.Stia ca este dornic sa afle adevarul,poate mai mult ca ea,insa nu a dorit sa il implice in asta mai mult decat o facuse deja.Stia ca trebuia sa se grabeasca,pentru a nu-l ingrijora pe fratele ei.Daca ceva urma sa mearga prost,iar mama ei ar fi aflat,nu ar fi putut sa mai faca nimic.Intotdeauna a incercat sa fie un copil model,sa nu-si ingrijoreze sau defaimeze familia.

Prima ei oprire avea sa fie chiar casa batranului,desi stia ca erau slabe sanse sa-l gaseasca.Desi intuneric,putea observa mica sa locuinta,care nu iesea in evidenta printere celelalte case.Inafara de zilele cand mai mergea la vanatoare sau la carciuma,pentru a bea singur,batranul McBory statea inchis in casa.Din cate stia ea era un om destul de singuratic.Nimeni nu stia nimic de familia lui,de vreun mariaj,sau copii.Nu comunica decat cu vreo doi-trei barbati care il mai insoteau la vanatoare si au reusit sa mai afle cate ceva de la el.In acel moment totul I se parea dubios cu privire la aceasta persoana.A batut tematoare in usa,iar cand nu a primit niciun raspuns,a incercat sa o deschida,pentru a observa ca nu este incuiata.Odata intrata,simtea curentul produs din cauza geamurilor larg deschise care se loveau de perete datorita vantului ,spargand linistea din mica incapere,si singura de altfel.Lumina slaba nu o ajuta,insa nu putea face nimic in aceasta privinta.Calca incet pe podeaua din lemn inaintand.Desi stia ca nu este acolo,si ca nu era bine ce urma sa faca,a inceput sa analizeze casa batanului cat putea de bine in speranta ca va gasi ceva,insa nimic.In afara de hainele sale din vechiul dulap,nimic nu ar fi dat de inteles ca cineva chiar locuieste acolo.

Fara sa mai stea pe ganduri,si-a continuat drumul,mergand cat de repede putea.

Isi simtea inima batand cu putere in piept,iar respiratia i se ingreuna.

Nu stia exact unde mergea,insa prin intuneric incerca sa desluseasca orice miscare.Nu dupa mult timp reusise sa ajunga in strada principala,unde in zilele de sarbatoare satenii se adunau si petreceau.In sfarsit gasise o zona luminata de felinare,insa a decis ca nu ar trebui sa se faca vazuta si a ales sa mearga prin colturile mai intunecate,unde lumina nu ajungea prea bine.Era sigura ca batranul McBory nu ajunsese prea departe.Insa era constienta ca nu s-ar afla intr-un loc usor de gasit.Nu voia sa fie gasit.De asta era sigura,de aceea incepuse sa se indoiasca de faptul ca ar putea sa il gaseasca.Ce fusese in capul ei?Chiar credea ca e o idee inteleapta sa plece de acasa in miez de noapte sa colinde strazile regatului in cautarea unei persone cu care a vorbit o singura data in viata ei?Si-a ingrijorat fratele,si risca sa o alerteze si pe mama ei daca va observa ca nu este acasa.Deja era foarte departe.Cateva minute de mers si ar fi ajuns in padure.Nu era sigur sa mearga pana acolo.

Pierduta in ganduri,a tresarit speriata la auzul pasilor ce veneau de dupa coltul strazii.

Cateva secunde a stat impietrita,analizand situatia.Putea fi batranul McBory,sau altcineva.Nu era bine sa fie vazuta la acea ora colindand strazile,iar odata ce vocile s-au facut auzite,s-a convins ca era cel mai bine sa se faca nevazuta.S-a inghesuit in spatiul ingust aflat intre doua cladiri,asteptand emotionata sa ramana din nou singura,pentru a-si continua cautarea.Care,realizase ea,nu prea fericita de circumstante, luase sfarsit.

Odata ce zarise figura batranului in lumina slaba a felinarului,inima ei a inceput sa bata puternic,constienta ca in sfrasit il gasise.Insa nu era singur.

-Misca-te mai repede,spune unul din cei doi barbati rastit,Allyson realizand ca era aceeasi voce pe care o auzise nu cu mult timp in urma in casa.

Iar in acel moment si-a dat seama ca nu mai putea face nimic.Batranul McBory fusese gasit si probabil se indreptau cu el spre palat.Nu mai avea nicio sansa sa ii vorbeasca.

-Nu inteleg de ce faci asta,mosule.Cu totii stim ca spui numai calomnii.Ai face bine sa fii pedepsit pentru asta,continua celalalt.

A asteptat in liniste,privindu-i,analizand pe rand cat putea profilul fiecaruia.

Deja se obisnuise cu infatisarea batranului.Barba carunta,si parul ce ii cade ape ochi.Nu isi putea da seama ce expresie avea pe fata,insa putea intui ca nu se simtea bine in situatia de fata.Nu a zabovit mult si si-a mutat atentia pe cei doi gardieni ce il insoteau indeaproape,cu ochii asupra lui.Unul dintre ei era urcat pe cal,mergand incet,tinand intr-o mana lantul cu care erau legate mainile batranului,iar in cealalta fraiele de la animal.Cel de-al doilea se afla in dreapta batranului,cu o fata serioasa,si cu mana pozitionata permanent pe teaca de la sabia pe care o avea la brau.

Incetul cu incetul au devenit umbre umblatoare,ce s-au pierdut in intunecimea noptii.

Dezamagita,a iesit din ascunzatoara ei,rasufland trista.Probail tot ce era de facut era sa incerce sa uite intamplarea ciudata ce avusese loc si sa-si continuie viata.

Insa era prea frumos ca totul sa se termine atunci,nu-i asa?

A ramas impietrita la auzul unui sunet ce isi dorea din tot sufletul ei sa nu fie ceea ce credea.A stat nemiscata in speranta ca va trece,si va putea pleca in liniste spre casa,insa la vederea animalului ce a iesit in lumina,maraind periculos in timp ce o privea cu niste ochi mari,ce parca ar fi emanat pericol a simtit panica ce a cuprins-o instant.In momentul cand l-a auzit latrand de-a dreptul si a inceput sa se apropie de ea,nu a mai gandit,si a inceput sa o ia la fuga,cu animalul in urma ei.

Inima ei batea cu putere,iar respiratia i-o luase la goana.Simtea lacrimile ce s-au adunat in colturile ochilor ei.

Era Angst,astfel denumit de locuitori.La fel cum si numele sau sugereaza,imprastie frica de fiecare data cand isi face aparitia.Prima oara a fost vazut in urma cu vreo doua luni de doi barbati ce se intorceau de la carciuma,care au sfarsit muscati.Nimeni nu stie de unde a venit,daca a avut vreun stapan,insa deseori hoinareste pe strazile regatului,iar toti oameni il ocolesc.Uneori poate trece linistit pe langa tine,alteori poate actiona ca o fiara salbatica.Bineinteles ca unii oameni au incercat sa scape de el,insa fara folos.

Allyson alerga alarmata cat o tineau picioarele.Nu se mai putea gandi la nimic altceva decat la Angst,care latra foarte aproape in spatele ei.De ce ii era asa de frica?Pentru ca putea sfarsi mult mai rau decat cu o simpla muscatura,cum s-a intamplat cu vecina ei de alaturi,care a ramas inconstienta cateva ore,ramanandu cu cicatrici pe tot corpul.Nu stia de batranul McBory,insa acel caine era cu siguranta nebun.Foarte nebun.Obrajii ei deja devenisera uzi,iar privirea I s-a intetosat.Plamanii ei nu mai faceau fata,iar mintea ei nu putea gasi o cale de scapare.Zarea slab frunzele copacilor pe langa care trecea in viteza,in acelasi timp auzindu-l Angst,care o urmarea in continuare,fara a renunta la latrat.

Nu mai stia incotro mergea,totul parea sa se invarte in jurul ei,iar strigatele infioratoare ale cainelui pareau sa se auda tot mai infundat,incet,tot mai incet.

Iar totul s-a incheiat cand s-a impiedicat.Impactul cu pamantul a fost puternic si neasteptat.Si a lesinat.

Sub cerul instelat a ramas inconstienta pe iarba uda,nerealizand toate cele aveau sa urmeze dupa intamplarea neplacuta prin care tocmai trecuse.