Durerea îngrozitoare de cap, pe care o aveam, mă făcu să gem ușor, apoi să îmi deschid ochii.
"Sophia!?"
Troy mă luă de mână, apoi zâmbi.
"Unde sunt?"
"Nu îți amintești?"
"Ba da..."
"Suntem la mine acasă."
"Poftim? La tine acasă?"
"C-ce? Sophia..."ochii lui sclipeau din cauza lacrimilor care nu îndrăzneau să cadă.
Am izbucnit în râs, reușind să-l fac confuz.
"Oh Doamne! Trebuia să-ți fi văzut fața."mi-am șters micile lacrimi care apăruseră în colțurile ochilor, apoi am încercat să mă ridic din pat, dacă durerea de cap nu ar fi fost așa mare...
L-am văzut pe Troy cum își rotește ochii apoi îmi dă drumul la mână.
"Să îți fie rușine Soph, m-ai speriat!"se preface el supărat.
"Oh, haide supărici, am glumit și eu."am râs, punându-mi mâinile sub bărbia lui.
Ne-am privit preț de câteva secunde, apoi am crezut că are de gând să mă sărute, doar că buzele lui s-au îndreptat spre fruntea mea apoi am răsuflat ușurată.
"Copii, masa e...gata?"
Ashley dă brusc drumul în cameră, iar noi ne îndepărtăm, jenați.
"Scuze...voiam doar să vă spun că masa e gata."zâmbi ea.
"Strici momentele!"Troy trecu ca un fulger pe lângă ea, ceea ce ne făcu pe amândouă să chicotim.
"Sper că ești mai bine."veni spre pat, apoi se așeză lângă mine.
"Da...probabil e din cauză că am evitat mâncarea în ultimele zile..."
"Sunt așa mândră de Troy că are pe cineva."îmi luă mâna într-a ei.
"Poftim?"am zis confuză.
Are pe cineva?
"Da...voi doi, sunteți împreună, nu?"
"Poftim? Nu, nu...ai înțeles greșit..."
"Oh Doamne! Îmi cer scuze, am crezut că tu și Troy..."spuse stânjenită.
"E ok."am râs.
***
"Sunt așa aproape de tine kitten, că nici nu îți dai seama."-H
Am sărit ca arsă din pat, trezindu-l pe Troy.
"Sophia!?"gemu somnoros.
"Harry e aproape!"
"Poftim?"
"Probabil că ne privește acum."
Am postat!
Mi-am luat piatra de pe inimă 😂
Știu că nu e prea lung și nici cine știe ce, dar știu că apreciați și mă bucur...mă bucur că vă place ceea ce scriu, mă bucur când îmi spuneți în comentarii că "sunt genială" ; unii dintre voi îmi spuneți că ar trebui să mă fac scriitoare...zâmbesc, dar nu cred că e cazul...și nu eu sunt cea genială, voi sunteți...28k de lecturi spune tot, vă mulțumesc că mă susțineți.
Am crezut că am să dau greș cu această carte, dar se pare că pe zi ce trece, cartea asta crește din ce în ce mai mult.
Vă iubesc!
P.S:Harry sau Troy?
