A doua zi a venit asa repede dar totusi prea greu. Nu am putut dormi, gandurile imi zburau prin minte ca albinele in jurul stupului. Baiatul cu ochii verzi ca jadul inghetat si cu parul pana la umeri in bucle perfecte dar totusi naturale 'm-a bantuit' toata noaptea, nu stiu de unde sa il iau, nu stiu daca este un om normal sau poate un psihopat. Nu stiu nimic despre el, ei bine doar ca se numeste Harry Styles, ii place arta conduce un Range Rover. Nu sunt destule informatii pentru a lasa pe cineva sa ma aduca acasa dar chiar aveam nevoie de ajutor, era sa uit mai stiu despre el ca are 23 de ani si e Britanic.
Cu greu imi fac rutina de dimineata din cauza oboselii ce a pus stapanire pe mine incetul cu incetul. Era sa ma sperii cand vad imaginea din oglinda. Ochii mei sunt rosii de parca as fi fumat iarba, sub ochii se accentueaza niste cercane mov. La dracu'! - injur in gand cand imi dau seama ca ar trebui sa ma machiez, pardon sa imi dau cu cateva tone de glet pe fata sa imi pot acoperi oboseala mai vizibila ca lumina zilei.
Dupa ce imi termin rutina de dimineata plus acoperirea cercanelor si a ochilor rosii cu fond de ten, mi-am aplicat putin rimel si sunt aproape gata pentru a merge la sa imi iau masina si evident la scoala. Merg spre dulap pentru a-mi alege hainele pentru ziua de azi. Nu stiu de ce am un sentiment ciudat dar sper ca va trece.
Imi aleg un tricou alb si o pereche de blugi negri cu talia inalta. Imi mut privirea spre fereastra sa vad ce fel de vreme este. Pare ca este destul de cald dar totusi imi voi lua un hanorac, imi iau si un hanorac albastru inchis pe mine si sunt gata pentru o noua zi. Era sa uit micul rucsac, il pun pe umarul stang si cobor scarile.
- Buna dimineata mama. Ii spun matusii mele ce pregatea ceva de mancare.
- Buna dimineata draga mea. Imi raspunse aceasta privindu-ma putin uimita.
- Ce s-a intamplat de ma privesti asa? O intreb iar aceasta imi zambi.
- Nu e cam dimineata pentru tine? Ma intreaba aceasta incepand sa rada usor.
- Oh ba da, dar trebuie sa ma duc sa imi iau masina. Ii spun iar ea ma privi intrebator.
- De unde sa o iei? Ma intreaba aceasta.
- De la complex. Ii raspund luandu-mi un mar din bolul cu fructe.
- Dar de ce e masina ta acolo? Ma intreaba din nou matusa Angie.
- Pai aseara bausem cam multa sampanie si nu am putut veni cu masina acasa, ii spun, iar daca te intrebi cu ce am venit, m-a adus un prieten.
- Oh iubito stii ca nu trebuie sa bei cand esti cu masina. Ma mustra ea.
- Stiu matusa si nu o voi mai face. Spun si ma indrept spre iesire.
Ma incalt cu o pereche de adidasi albi, imi pun castile in urechi si dau drumul la muzica.
- La revedere Angie, te iubesc. Spun in timp ce ies pe usa.
Pasesc spre trotuarul privind cerul senin fara nori, doar adie putin vantul dar e bine. In minte imi apare ochii de jad inghetat a fantomei ce imi bantuie visele si minte, ochii sai ce i-as privi mereu, fara oprire, ochi sai sunt unici, un verde perfect nuantat si pigmentat cu bila neagra din misloc prin care ma oglindesc, parul sau asezat perfect in bucle naturale, parul ce l-as strange in maini cat pot de tare, parul sau saten. Buzele sale roz, pline pe care le-as musca si pe care le-as saruta atat de pasional, buzele acele care ar putea sa imi sopteasca "te vreu".
Poate ca nu il cunosc, ci l-am vazut doar odata dar acesta mi-a dat peste cap mintea si sufletul. La-s privi in continu', fara sa ma opresc, sa imi misc unghiile pe pielea abdomenului sau bine lucrat.
M-am indragostit? - Imi sopteste-te mintea o intrebare ce o neg imediat.
Nu. Nu pot fi indragostita de cineva pe care abia il cunosc, nu se poate. Dar vreau sa il vad din nou, vreau parca sa ma hranesc cu prezenata sa.
CITEȘTI
The Psicho Artist
أدب الهواةViata e o panza. O panza care la inceputul viieti noastre ea este goala, pe parcursul anilor ce trec acesta se coloreaza iar la sfarsit tabloul vietii noastre este gata. In timpul anilor panza se coloreaza, cu culorii vii sau culori ei bine refuz sa...
