Un joc mult prea periculos

Capitolul 1

Natalia Ray este o fata diferita de toate celelalte pentru ca ea face parte dintr-o familie de vrajitori. Aceasta are la randul ei puteri magice, dar inca nu poate sa si le controleze foarte bine, avand doar 16 ani.

Chiar daca nu este o fata normala, aceasta incearca sa se dea drept una. Invata la un liceu normal, are prieteni foarte buni si incearca sa ascunda tuturor marele ei secret, toti considerand-o doar o fata ca toate celelalte.

Natalia POV:

Incerc sa ascund tuturor secretul meu, chiar si prietenilor mei Austin, Maya si Lia. Desi mi-as dori sa le spun, nu pot. Parintii nu ma lasa sa dezvalui cuiva acest lucru, ceea ce ma face sa imi doresc sa nu fiu o vrajitoare...

Este luni dimineata. Am intrat pe usa liceului si m-am indreptat spre dulap pentru a-mi lua manualul de chimie. Dupa ce am inchis dulapul, Brandon (baiatul pe care il cam plac) m-a salutat.

B: Hei Nati! Ce faci?

Eu: Bine, imi luam manualul de chimie. Tu?

B: Ma gandeam ca dupa ore sa mergem la un suc. Ce zici?

Eu: Hmm...nu stiu.

B: Nu accept un refuz.

Eu: Ok.

In acel moment imi aparuse un zambet pe fata.

Eu: Vii la chimie?

B: Desigur. Trebuie sa ma asculte profesoara...

Dupa ore, am mers cu Brandon. Se purta asa dragut cu mine.

B: Si...am auzit ca ma placi.

Pentru cateva secunde, am ramas uimita.

"Cum a aflat? Nu stie nimeni de faptul ca il plac...Ce sa ii spun? Cum ii voi raspunde?"  Ma gandeam eu.

Eu: Ce?!

B: Stai calma. A fost o gluma.

Spunand asta, Brandon a inceput sa rada.

Eu: Haha, nu e amuzant!

Am spus eu, linistindu-ma. Credeam ca el chiar aflase ca il plac.

B: Dar sunt frumos, nu e asa?

Incepand sa rad, ii spun.

Eu: Vai tu, narcisitule.

A inceput si el sa rada.

Imi place sa imi petrec timpul cu el pentru ca e amuzant, dragut si se poarta foarte frumos cu ceilalti.

Brandon POV:

Este asa draguta cand rade. Imi place atat de mult de ea...pacat ca ea nu simte la fel...

Natalia POV:

Vazandu-l pe Brandon ingandurat, l-am intrebat:

Ce ai patit?

B: Aa, nimic.

Eu: La ce te gandeai?

B: La nimic. Stai linistita.

Observand ca nu vrea sa spuna, l-am lasat in pace.

Am hotarat sa plecam.

B: Te conduc pana acasa.

Eu: Nu, stai calm. Nu te deranja.

Nu voiam ca el sa ma duca pana acasa pentru ca am o casa in care la fiecare pas exista un obiect care e legat de vrajitorie. Pana si exteriorul casei era ciudat...si cel mai important, eu stateam in afara orasului, la marginea unei paduri.