Un joc mult prea periculos

Capitolul 6

Glontul a fost scos, iar acum Brandon se simtea mai bine. Ceea ce nu imi placea era faptul ca el trebuia sa mai stea cateva zile in spital.

Zilele treceau, iar eu petreceam mai mult timp cu Scott. Ma simteam atat de bine cu el. Chiar daca putea fi cateodata arogant, incepea sa imi placa de el.

Eram la o cafenea.

Scott: Trebuie sa recunosti ca ma placi.

Spune acesta cu un zambet malefic pe fata.

Am inceput sa rad si i-am raspuns.

Eu: Suferi de atentie, asa e?

Scott POV:

Ador sa o vad razand. M-am atasat de ea, chiar daca de asta imi era frica. Nu trebuia sa ajung sa imi placa de ea, dar exact asta s-a intamplat. Cu toate astea, sunt obligat sa o ucid. Dar cum? Cum as putea sa ii fac rau ei?

Nati: Aloo! Ce ai patit?

Eu: Ah...nimic. Ma gandeam.

Nati: La...?

Eu: Eh...la nimic.

Nati: Stii ca imi poti spune, nu? Adica am petrecut foarte mult timp impreuna.

Eu: Da, asa e. Si chiar mi-a placut sa petrecem timp impreuna.

Nati: Ok...

Dupa cateva minute, am primit un mesaj: "Gata. Am ajuns. Iesi cu ea din cafenea."

Nati POV:

Dupa ce a citit mesajul, Scott s-a albit la fata.

Eu: Scott, esti bine?

Scott: Nati, nu vom iesi din cafenea, bine?

Eu: Ce?! De ce? Doar nu voi sta aici pana seara.

Scott: Nu. Doar cateva minute.

Eu: Scott, ce imi ascunzi?

Nu a apucat sa imi raspunda pentru ca in cafenea au aparut 3 baieti de vreo 20 de ani, imbracati in negru.

Scott: Nati, fugi de aici!

Eu: Scott, ce te-a apucat?

Scott: Nati! Acum!

Eu: Nu!

Pe obrazul lui Scott s-a strecurat o lacrima, soptindu-mi "Iarta-ma".

Nu intelegeam ce se intampla, dar nici nu mai aveam cum sa inteleg pentru ca cineva din spate m-a lovit in cap. Am cazut.

Cand m-am trezit, ma aflam intr-o camera intunecata.

Dupa, a aparut o persoana in fata mea. Imi parea cunoscuta...

El: Nati...ma vei putea ierta?

Eu: Scott, de ce sunt legata?

El: Inainte sa patesti ceva, vreau sa iti spun adevarul. Dupa asta, probabil ma vei urî, dar nu pot sa iti ascund adevarul...

Lacrimile au aparut pe obrajii mei.

Eu: Stii, nu? Stii ca sunt o vrajitoare!

Acesta a lasat capul in jos, astfel dandu-mi seama ca el stia.

Eu: Cum am putut avea incredere in tine?

El: Stii bine ca am inceput sa tin la tine.

Eu: Doamne! Taci! Inceteaza sa te mai prefaci!

El: Nu ma prefac! Si tot timpul asta petrecut cu tine nu a fost programat sau ceva. Am stat cu tine pentru ca incepusem sa te plac. Intelege asta! La inceput, recunosc, am venit in liceul asta cu ideea de a te ucide... Nu imi trecea prin cap ca as putea sa ma atasez de tine.

Eu: Te urasc! Si acum ce imi vei face?

Scott avea ochii inlacrimati.

La un moment dat, au aparut baietii de la cafenea.

Unul dintre ei: Scott, de ce nu ai terminat treaba pana acum?

Scott nu a scos niciun cuvant.

Acel baiat a continuat: Nu-i nimic. Ma voi ocupa eu personal.

S: Nu! Nu te las sa te atingi de ea!

Spune acesta in timp ce s-a pus in fata mea.

Am ramas socata de reactia lui Scott.

El a luat un pistol si l-a impuscat pe cel care mai devreme vorbise.

Altul a apucat sa il impuste pe Scott in umar, dar asta nu l-a oprit si i-a ucis pe toti.

Dupa, l-am vazut ca se indrepta spre mine.

S: Ai vazut? Nu voi lasa pe nimeni sa iti faca vreun rau!

Eu: Scott, umarul tau....

S: E bine. Deocamdata trebuie sa te scot de aici.

Dupa ce m-a dezlegat, mi-am luat esarfa de la gat si l-am bandajat pe Scott.

Scott: Asculta, Nati...

Eu: Nu acum. Trebuie sa scapam de aici.

Scott m-a luat de mana si mi-a soptit:

"Acum e momentul perfect sa iti povestesc tot"

Eu: Hmm...ok...

S: Cand am intrat pentru prima oara in liceu, stiam ca totul va merge bine si ca te voi ucide fara ezitare. Dar nu mi-a trecut prin minte ca poti fi atat de frumoasa si ca ai un comportament la fel de frumos. Nu mi-a trecut prin minte ca ma voi indragosti de tine...Am fost un idiot.

Eu: Dar cine te-a pus sa ma omori? Cine ti-a spus ca sunt o vrajitoare?

S: Sunt un vanator de vrajitoare, iar oamenii pe care tocmai i-am impuscat, erau oamenii tatei. Tu ai fost si inca esti tinta tatei.

Eu: De unde stie tatal tau ca sunt o vrajitoare?

S: De la unchiul meu, Kevin, care l-a sunat pe tata dupa 15 ani. Avea nevoie de tata ca sa te omoare pe tine.

Eu: Deci tu esti verisorul lui Brandon?

S: Stiu ca am un verisor pe nume Brandon, dar nu l-am vazut in viata mea.

Eu: Este in clasa cu noi. Este tipul cu care am plecat sa fac proiectul la fizica.

S: Eh...oricum nu prea imi place familia asta. Toti sunt disperati sa omoare vrajitoare.

Eu: Nici lui Brandon nu ii place asta.

Am vrut sa iesim din acea casa parasita de la marginea padurii, dar cineva incendiase padurea. Se vedea cum focul ardea tot ce intalnea in cale. Parca traiam un cosmar.

S: Vino dupa mine.

Scott m-a luat de mana si m-a tras dupa el prin padurea in flacari.

S: In celalalt capat al padurii este masina mea. Trebuie sa ajungem acolo.

La un moment dat, m-am oprit.

Eu: Scott...

Scott, observand creanga care era cat pe ce sa imi cada in cap, m-a impins, astfel dandu-ma la o parte din calea acelei crengi. Amandoi am cazut.

S: Deci, ce voiai sa imi spui?

Eu: Nimic...

S: Hai ca stiu ca ma placi.

Eu: Scott, nu avem timp. Chiar nu vreau sa sfarsesc in aceasta padure, bine?

Incepand sa rada, Scott s-a ridicat si mi-a dat mana ca sa ma ridic si eu.

Eu: Acum serios, trebuie sa fugim din locul asta.