Un joc mult prea periculos

Capitolul 20

Justin m-a observat si a venit langa mine.

J: Ce ai patit, Nati?

Eu: Aa..nimic.

J: Bine, daca zici tu...

Dupa cateva ore in care eu, Justin si Brandon am stat in canapea si am mancat floricele in timp ce ne uitam la tv, am decis sa iesim in parc.

M-am dus in camera sa ma pregatesc. Mi-am facut un dus, iar dupa mi-am ales cu ce sa ma imbrac: o pereche de colanti negri si un tricou largut.

Dupa aproximativ jumatate de ora, Justin si Brandon au inceput sa bata in usa si sa strice in acelasi timp: "Haide! Mergem in parc, femeie, nu la vreo parada!"

Am deschis usa nervoasa.

Eu: Ce vreti?

Cand i-am vazut cum se uitau la mine, m-a bufnit rasul.

Eu: Ok, am inteles ca sunteti nervosi, dar nu trebuie sa faceti fetele astea, bine?

J: Poate pana maine ajungem in parc...

Eu: Trebuia sa rad?

Justin s-a strambat la mine in asa fel incat sa imi dau seama ca l-am enervat destul de tare. Eh..se mai intampla.

Am iesit din casa, iar Brandon si-a dat seama ca si-a uitat telefonul. Justin l-a asteptat, iar eu am inaintat. Eram pe aleea din fata casei lui Brandon si m-am ciocnit de o satena cu ochii caprui.

Satena: Ai grija pe unde mergi! Nu vezi ca m-ai lovit?

Eu: Stai calma, am si alte lucruri mai bune de facut decat sa ma ciocnesc de nebune arogante.

Satena: Tocmai ai spus ca sunt o nebuna aroganta?

Eu: Te simti?

Tipa s-a infuriat rau de tot, iar cand era cat pe ce sa ma traga de par, Brandon a tipat: "Ce te-a apucat, Vanessa? Ai innebunit?! Ce ai cu Nati?"

Eu si satena in acelasi timp l-am intrebat pe Brandon: "O cunosti?!"

El s-a apropiat de Vanessa.

B: Vanessa, ea este prietena mea din Chicago. De ce ai vrut sa dai in ea?

V: Pentru ca nu vede pe unde merge.

B: Nu e singura persoana care s-a ciocnit de tine...si nu cred ca a fost vina ei.

V: Brandon, de ce bati apropouri?

B: Nu bat apropouri.

V: Da...sigur. Ma rog, ce faci?

B: Merg in parc cu Nati si Justin. Vii si tu?

V: Da, daca nu o deranjeaza pe domnisoara Nati.

Eu: De fapt chiar ma deranjeaza...

Am spus in soapta, dar Vanessa m-a auzit si mi-a aruncat o privire plina de ura.

Eu: Ce vrei?!

Chiar daca m-a auzit si de data aceasta, si-a intors privirea ca si cum nu as fi intrebat-o nimic.

Nu credeam ca mi se va intampla vreodata sa urasc pe cineva la prima vedere.

Mergeam pe strazile New York-ului alaturi de Justin, Brandon si domnisoara nebuna.

Eu: Brandon, cat mai avem de mers pana in parc?

B: Putin, micuto.

Eu: Nu sunt mica, bine?

B: Ba da. Esti mica si nerabdatoare.

A spus in timp ce pe fata i-a aparut un zambet.

Mi-am incrucisat mainile la piept si am incercat sa par suparata.