Ellie's secret diary - 1D

Capitolul 28: Pericol

Ma aflam intr-o camera intunecata impreuna cu Zayn, asteptand o veste. Nu stiam cine ne-a adus aici sau unde era acest  "aici" , insa de un lucru eram siguri: nu eram in siguranta. 

- Si daca tipam? ii puteam recunoaste vocea lui Zayn, insa nu-l puteam vedea din cauza intunericului patrunzator.

- Probabil o sa ne bage un cutit in gura, spun imaginandu-mi fata speriata a brunetului.

Nu eram foarte fericita ca eram inchisi intr-o cutie, dar nu aveam de gand sa urmez un plan idiot care m-ar conduce in spital, iar ca sa-l conving pe Zayn ca ideile lui nu sunt bune era de ajuns sa-i amintesc ca isi va strica parul.

- Si daca sparg usa? spune el dupa cateva minute de liniste.

- Si dupaia? Ai de gand sa te iei la bataie cu ei? 

- Daca este nevoie, atunci da.

Nu i-am mai spus nimic, crezand ca va renunta la alte planuri, insa m-am inselat. Dupa cateva bubuituri o lumina slaba a aparut in coltul camerei: o alta victima scoasa din balamale de catre Zayn.

 M-am repezit spre iesire asigurandu-ma ca nu e nimeni in preajma. Am coborat in liniste la parterul cladirii, tresarind la  auzul unor voci barbatesti. Am zarit trei barbati imbracati in negru ce stateau in jurul unei mese, fumand cate o tigara.

- Si cat timp va trece pana ce prietenii lor isi vor da seama ca lipsesc? spune unul dintre ei.

- Nu-ti face griji, imediat ce blonda va fi de acord vom putea scapa de ei, spune altul asezandu-si tigara in scrumiera.

- Si daca nu va fi de acord? spune primul uitandu-se la cel tacut. Va trebui sa o amenintam, dar cu ce?

 Un lucru nu intelegeam: ce voiau ei de la Perrie? Ce legatura aveau ei cu prietena noastra? Voiam sa profit ca nu erau atenti si sa fug, insa speram sa aflu ceva din conversatia lor.

- Putem sa ii omoram pe cei doi, spune ganditor unul dintre ei.

 Am inghitit in sec, iar Zayn mi-a facut semn sa ma linistesc. Am inspirat adanc, apoi mi-am indreptat atentia inapoi la cei trei. Dupa cateva minute li s-a alaturat un alt barbat mai tanar si imbracat mai elegant, fiind probabil  seful lor.

- Am inchis blonda in garaj, sa speram ca o sa taca acum, spune el.

- Frate, ce gura are! spune cel tacut punandu-si mainile pe cap.

I-am facut semn lui Zayn sa plecam, indreptandu-ne spre un geam deschis. Am iesit fara sa facem vreun zgomot si am cautat cu privirea garajul. Imediat ce l-am zarit am luat-o la fuga spre el, inspirand usurati cand am vazut ca nu era incuiat. Am impins usa cu incredere si am pasit inauntru, cautand-o pe Perrie.

 Fara sa-mi dau seama Zayn s-a indepartat de mine, fugind intr-un colt al incaperii. L-am urmat, fiind surprinsa cand cineva ma imbratisa.

- Ellie!

  Perrie imi cuprinse trupul cu mainile sale micute, strangandu-ma puternic. I-am raspuns la imbratisare, asezandu-mi mainile pe spatele ei. Am stat asa cateva minute, apoi s-a indepartat.

- Plecati, spune ea privindu-ma in ochi.

- Ce? spun confuza. Nici sa nu te aud, nu plecam fara tine! 

- Am spus sa plecati! Acum! continua ea speriata. Sunteti in pericol!

- Ce vrei sa spui? intreba Zayn incercand sa o calmeze.

- Nu conteaza, doar plecati! 

- Nu am venit pana aici degeaba! spun incercand sa ma apropii de ea, insa se indeparta.

  Zayn o privea confuz, neintelegand de ce nu vrea sa vina cu noi. Nici eu nu intelegeam, dar nu o sa o lasam aici, fie ca ii place sau nu.

- Daca este din cauza mea, spune Zayn aproape soptind, imi pare rau.

Inainte sa mai poata spuna ceva, usa garajului se tranti, langa aparand cei patru barbati de mai devreme. Am inlemnit,  la fel si Zayn insa el nu avea curajul sa-si intoarca privirea spre ei. Perrie ofta adanc luandu-i fata brunetului in mainile sale micute, lasandu-i un sarut pe obraz.

- Nu este din cauza ta, spune ea privindu-l atenta. Te iubesc, Zayn!

- Si eu te iubesc, raspunse acesta cu o voce stinsa.

- Urasc dulcegariile, spune unul dintre barbati apropiindu-se de noi. Ai hotarat, blondo?

- Ce vreti de la ea? intreaba Zayn aproape plangand.

  Perrie l-a intrerupt inainte sa mai spuna ceva, intorcandu-si capul spre mine. O priveam confuza, nu intelegeam de ce este asa de calma. Imi zambi trist, apoi isi intoarse privirea spre barbatul de langa ea.

- Doar daca  ii lasati sa plece.

 Acesta incuviinta din cap, un ranjet infloriind pe fata sa. Trebuia sa gasesc rapid un plan, nu puteam sa ma dau batuta acum.

- Dar de ce nu vrei sa stie motivul pentru care esti aici? spune el plimbandu-se prin incapere. Nu vrei sa stie ca te-ai ascuns de ei in tot acest timp ? 

 Zayn se indeparta de Perrie, apropiindu-se de el. Doi dintre cei care stateau la usa s-au retras, plictisiti de povestea ce probabil au mai auzit-o. 

- Zayn, lasa-l, spune Perrie lasandu-si privirea in pamant.

 Ignorand-o, Zayn il lovise pe barbatul din fata sa. Surprins, acesta cazu jos, insa se ridica imediat si sari pe brunet. Perrie a inceput sa tipe speriata cand interveni si celalat barbat, rugandu-i sa inceteze. Nestiind ce sa fac, am intervenit , tragandu-l pe unul dintre ei de pe Zayn si aplicandu-i un picior in stomac. M-am intors spre celalalt barbat, lovindu-l cu picorul in spate, astfel cazand de pe Zayn . Dupa ce l-am ajutat sa se ridice am fost luata prin surprindere de unul din inamici, fundul meu facand contact cu asfaltul rece. Zayn incerca sa ma ajute, insa a fost luat si el prin surprindere cand corpul i-a fost imobilizat. 

- M-am plictisit de jocul asta, spune o voce sumbra din spatele lui Zayn.

 Ochii mi se marira cand am simtit ceva rece pe ceafa, dandu-mi seama cu groaza ce putea fi. Langa capul lui Zayn era asezat un  pistol, probabil identic cu cel care ma ameninta pe mine.

- Nu, va implor! tipa Perrie disperata.

- Doar unul dintre ei va ramane in viata, spune amenintator cel din spatele meu. Alegerea iti apartine.