Ellie's secret diary - 1D

Capitolul 29: Secrete

 Tipul asta chiar incepea sa ma enerveze. Am stat o secunda pe ganduri, apoi l-am muscat de mana astfel incat sa ma elibereze din stransoare. I-am aplicat un picior in burta, luandu-i arma in momentul in care cazuse. Fara sa mai gandesc, m-am intors spre barbatul care il tinea ostatic pe Zayn si l-am impuscat in picior. Habar n-am cum am reusit sa nimeresc, probabil am avut noroc.

  In timp ce ma laudam singura, am fost luata prin surprindere de un picior in spate, facand cunostinta cu podeaua prafuita.Cateva masini de politie s-au facut auzite, mai multi politisti dand buzna in incapere.

- Ellie!

  Un cap carliontat isi inconjura mainile in jurul meu, ignorand faptul ca aveam o arma in mana. Ma saruta grijuliu pe frunte, apoi ii cauta cu privirea pe Zayn si Perrie.

- Domnisoara Styles? intreba un politist.

- Da?

- Sunteti arestata preventiv pentru crima si posesie ilegala de arme.

- Ce? spune Harry razand.

- Daca nu cooperati  vor exista  consecinte.

Nici eu si nici Harry nu am mai comentat si l-am lasat pe politist sa-mi puna catusele de parca as fi o criminala. I-a luat si pe ceilalti barbati implicati in nebunia asta si ne-a condus spre masini.

- Ce dracu se intampla? intreaba Louis socat.

- O aresteaza, spune Harry dezorientat.

- Preventiv, repeta barbatul.

- Cred ca glumesti, spune Louis apropiindu-se periculos de politist. Asculta domnule-uniforma- albastra, scoate chestiile alea de metal de pe mainile fetei sau o sa ti le bag eu intr-un loc nu tocmai frumos, continua el cu un aer de increzut.

- Taci din gura, spun printre dinti. 

- Ce inseamna acest arest preventiv? intreaba Harry incercand sa fie amabil in ciuda prietenului sau.

- O sa o tinem la sectie intr-o celula speciala pana ce se va termina ancheta, explica barbatul ignorandu-l pe Louis.

Am continuat sa-l urmez, urcand in masina politiei. Intr-un fel eram usurata ca ceilalti erau bine si nu mai exista vreun pericol, insa ma ingrjora chestia asta cu arestarea preventiva. Nu l-am omorat pe tipul ala, doar i-am facut un cadou in picior, nimic grav. Si partea cu arma era cam stupida, daca ar fi fost a mea as fi fost de mult acasa in patul meu confortabil urmarind un serial la TV.

 Dupa jumatate de ora am ajuns, inca in catuse, la destinatie. Pe ceilalti i-au dus cu alta masina in alt loc, din fericire. Ultimul lucru care mi l-as dori ar fi fost sa impart aerul cu o gasca de idioti. Nu, imi place cuvantul asta... ei sunt mai degraba niste retardati mintal. 

Acelasi politist m-a condus intr-o incapere ce semana cu o celula, insa era mai curata si mai mare. Din fericire nu erau alti colegi, asa ca ma puteam bucura de spatiu liber.

- Cat timp o sa stau aici? intreb trantindu-ma pe pat.

- Nu stiu, spune el punand un lacat la intrare, probabil cateva zile daca nu esti vinovata. Daca da, atunci cinci ani in inchisoare.

- Cati barbati au fost arestati? intreb eu inainte sa plece.

- Patru, de ce? 

- Daca patru au fost arestati, atunci eu pe cine am omorat? pufnesc eu.

- Acuzatia nu este pentru uciderea unuia dintre acei barbati, ci pentru uciderea domnului Logan Scott. Inca nu am primit portretul criminalului, dar avem surse care ne conduc spre tine. Nu sigure, dar sunt.

- Logan.. cum? intreb eu confuza. Cine mai e si ala?

- Se pare ca era liderul unei organizatii nu tocmai prietenoase, spune el.

  Am ramas putin pe ganduri, dar nu .. nu la acuzatie sau la arest. Stiam ca sunt nevinovata si nu-mi faceam griji. Dimpotriva, eu ma gandeam  ce o sa mananc cand voi ajunge acasa. Doamne, ce-mi lipseau pastele lui Harry sau delicatesele lui Liam. Doar gandul lor imi lasau gura apa.

- Nu dau doi bani pe fisele si semnaturile voastre! tipa Louis iritat. Daca nu am chef sa semnez, atunci nu semnez... Liam, ce faci? Nu trebuie sa semnam, nu suntem la comanda lor! Inceteaza sa fi asa de responsabil, este plictisitor!

- Daca vrei sa intri atunci va trebui sa semnezi hartia asta nenorocita, Tomlinson! spune Liam plictisit facandu-l pe Louis sa comenteze si mai mult.

- Doar cate doua persoane, se auzi vocea barbatului care ma condusese.

 Peste cateva minute politistul pe care  il stiam deja mult prea bine reveni impreuna cu Zayn si Perrie. M-am apropiat de gratii ca sa pot vorbi cu ei fara sa fiu nevoita sa folosesc propozitii ce le-ar folosi bunica atunci cand i se strica aparatul auditiv.

- Esti bine? 

- Totul e perfect, spun sarcastica. Cum e vremea pe afara?

- Putin cam innorat, dar cald, spune Zayn serios.

- Ma refeream la ce se intampla.

- Ei bine, bate putin vantul, dar tot este cald, continua el la fel de serios.

- Inca nu s-a luat nici o decizie, explica Perrie ignorand raspunsurile stupide care le primisesem.

  Am oftat asezandu-ma pe podea, continuand sa povestim despre stilul vestimentar al politistilor sau tonul lor autoritar. Uneori ma intrebam cum ar fi sa fie Harry politist, cred ca ar fi imposibil sa-si indese parul in palariile alea, desi ar fi interesant sa te opreasca un politist ca sa-ti spuna un banc cum ar face el.

La ce ma gandeam? In loc sa-mi fac griji ca sunt acuzata de crima, eu stau si il barfesc pe Harry. Ciudat era ca si Perrie era foarte relaxata ceea ce ma facea sa ma simt mai normala. Probabil era constienta ca sunt nevinovata si nu-si facea griji.

- Ce-i cu atata galagie? intreaba Zayn.

Fiind absorbita de gandurile mele nu am realizat ce galagie se facuse. Multe tipete si injuraturi ce se apropiau, intr-un final intrand in camera cativa politisti sarind cu o pereche de catuse pe Perrie.

- Ce naiba? spun confuza. Lasati-o in pace! 

- Anabelle Edwards, esti arestata.

- Anabelle? spun bufnind in ras. Cred ca nu stati bine cu informatiile. In primul rand, ea este Perrie si ...

- Nu, ea este Anabelle. 

- Nu, continua Zayn putin nesigur, ea este Perrie.

- Ea este Anabelle, spune barbatul scotand o foaie, sora geamana a lui Perrie Edwards.