Toata ziua m.am distrat cu Luke, Mike, Ash, Cal, prietenii lui Luke
si Ashley. Băieții chiar sunt de treaba, dar și sunt și nebuni. Am facut toate nebuniile posibile.
Acum stau afara pe scari, si privesc stelele. Ma decid ca ar fi bine sa intru in casa, asa ca intru si dau de mama si tata care se uita la un film. Trec neobservata si plec la mine in camera. Ma schimb in triciul negru si pantalonii albi de ieri. Merg la geam si il strig pe Luke.
-Psssst.......Luke,..... Luke! Si intr.un sfarsit, iese.
-Hei Key. S-a intamplat ceva?
-Nup! Doar am vrut sa vad ce faci! Il anunt zambind-ui. Il vad ca tot se uita in telefon, si de cateva ori mai zambeste.
-Vorbeam cu Ema!
-Cine e Ema?
-Iubita mea! Si atunci simt ca ma inteapa ochii. Inchid geamul repede ca el sa nu vada ca plang. Il observ cum se incrunta uitandu-se spre geamul meu.
-Keeeyy!!! Kim! Pssst....o haide Kim .......KeyKey?! Ofteaza zgomotos si inchide geamul. Las lacrimile sa se scurga si privesc balconul. Ma grabesc spre el si cum deschid usa sin sticla, respir adanc si inchid ochii.
-Te-ai mai calmat? Aud vocea lui. Tresar speriata.
-Ce?!
-Amm......am vazut ca plangeai, si probabil eu am facut greseala de ati frange inimioara aceea de aur. Hai pana jos. Afara.
-O-Ok! Imi sterg lacrimile si inchid usa balconului.
Imi iau un hanorac negru deasupra, si cobor scarile incercand sa nu fac vreun zgomot. Trec cu pasi mici de sufragerie, si ies afara. Cand inchid usa ma uit imprejur, si il vad pe Luke in fata casei mele.
-Hei. Spune cu un zambet stramb.
-Hei. Soptesc cu o voce stinsa.
-Kim trebuie sa vorbim! Nu vreau sa distrug prietenia noastra. Te rog, daca am gresit cu ceva, iarta-ma! Se uita cu regret si face un pas spre mine. Eram aproape. Poate prea aproape. Ma uit in ochii lui si observ ca era trist. Ca regreta ceea ce a facut. Dar cum puteai sa-i spui persoanei de care iti place ca e vina lui, pentru ca are o iubita? Nu puteam face asta. M-ar crede o ciudata.
-Te iert Luke! Nu e vina ta.....doar ca.....nu stiu.....off.....e greu. E greu sa iti spun.
-Key, te inteleg daca nu vrei sa imi spui. Dar are legatura cu Ema? Daca vrei si daca te ranesc cand vorbesc despre ea, nu o mai fac. Nu voi mai vorbi despre ea.
-Oh Luke, nu vreau sa nu vorbesti despre iubita ta, doar ca imi face mie rau. Nu e corect.
-Dar daca te face pe tine fericita, nu voi mai aduce vorba despre ea. Uite, stiu ca te cunosc de cateva zile. Defapt de ieri, dar esti prietena mea. Nu vreau sa te ranesc ca un idiot.
-Luke, nu ești un idiot din moment ce vrei sa îi faci fericiți pe prietenii tai.
-Ba da, sunt un idiot pentru ca te-am rănit!
Luke ma ia in brațe, iar după câteva secunde ne despărțim din cauza unei voci pițigăiate de fata.
-Luke?! Ce dracu' faci aici?
Ne întoarcem si ne uitam in spate, zărind o fata bruneta, foarte machiata, cu o rochie rosie mulata ce ii ajungea cu o palma sub fund.
-Ema! Nu e ceea ce pare....spune Luke uitandu.se speriat la ea. Il înțeleg, pare o nebuna.
-Cum adică nu e ceea ce pare, când te găsesc cu târfa asta exact in fata casei tale?
-Pardon? Ma faci pe mine târfă când nici macar nu te uiți la tine?
-Tu sa nu te bagi in discuția asta curvo! Oooo, a trecut limita cu asta.
Eram nervoasa pana la culme din cauza atitudinii ei. Am vrut sa sar pe ea, dar mâinile lui Luke au ajuns pe soldurile mele oprindu.ma.
-Key, las.o! Daca nu are încredere in mine si nu ma crede când spun adevărul, eu nu cred ca ar mai trebui sa fim împreună. Spune Luke nervos către mine si Ema.
Era super-mega-duper-extra nervoasa. (Ar trebui sa si explodeze la cum am descriso? Da, cred ca da. Oricum nu o suport, chiar daca suna ciudat pentru ca e cartea mea).
-O sa regreți ca ai spus asta! Spune si pleacă.
Eu si Luke ne uitam unul la altul si dam din umeri nepasatori.
Luke îmi ia mâinile in ale lui si se uita in ochii mei cu un zâmbet de milioane. Ma ia in brațe eu rspunzandu.i. Ne despartim, iar Luke sta câteva secunde si se uita zâmbind la mine. Ne apropiem din ce in ce mai mult, iar când buzele noastre mai aveau doar câțiva mm, striga cineva. Mama.
-Scumpo, ce faci la ora asta afara? Întreabă autoritar.
-Ăăăm......am venit...sa iau o gura de aer.
Mama intra in casa spunând un simplu "ok". Ma uit la Luke si îi zâmbesc, apoi ma apropii de el si ii șoptesc.
-Trebuie sa plec.
-E ok.
-Noapte buna Lukey.
-Noapte buna KeyKey.
Il pup pe obraz apoi il iau in brațe. Ma strânge si ma săruta pe frunte protector.
Ii zâmbesc a nu stiu cata oara, iar după ce ma îndepărtez 3 pasi, mâinile noastre se despart. Înainte sa intru in casa ma uit in spate si il vad cum își musca buza de jos. Chicotesc apoi intru in casa unde dau de mama, super zâmbitoare.
Ooo, nu! Nu, nu, nu, nu, nu! Privirea aia. Stiu privirea aia. Am apărut in infern? Si inca nu a început.
-Cine e băiatul, cați ani are, unde sta, sunteți împreună? Sii...cred ca o sa.mi retrag cuvinteleee....
-E Luke, are 18 ani, nu suntem împreună si sta vis-a-vis de noi.
Mama calmeaza-te.
-Cum sa ma calmez? E ca si cum ai spune ca tie nu îți plac delfinii!
-Mamaa.....mie nu imi mai plac delfinii, ci pinguinii. Nu mai sunt un copil. Nu mai am nevoie de părinți pentru a ma învăța cum sa ma comport, pe cine sa aleg in viață mea, sau sa îmi placa delfinii.
-Ok dragă, cred ca ai crescut!
-Mersi. Noapte buna.
-Noapte buna scumpo!
Urc scările pana in camera mea unde ma arunc in patul meu moale. In câteva minute cad in lumea viselor.
