Ma trezesc din cauza razelor de soare ce ma enervau. De fapt nici nu îmi ridic privirea in alta parte, ca ma bag cu fata intre perne.
-Oh doamne, cineva sa traga draperiile! Spun cu o voce somnoroasa.
-KeyKeyyy, haideee, scoalate. Aud o voce masculina, puțin ragusita ce îmi pare cunoscuta, dar na, la cat de adormita sunt, sigur conștientizez.
-Inca cinci minute, mamiiii! Spun bosumflata. In câteva secunde simt cum cineva îmi trage pătură de pe mine.
-O pe bune? Tot nu ma ridic de aici! Spun eu victorioasa.
-Nu e vina mea ca nu te scoli, si ma confunzi si cu mami! Spune aceeași voce, doar ca ultimul cuvânt il pronunța cu o voce pițigăiata.
Îmi ridic capul din perne si rămân socata. Ce căuta el aici? Chiar daca nu ma deranjează.
-Luke? Ce faci aici? Era îmbrăcat in niste pantaloni gri de trening, un tricou albastru, niste papuci de casa, iar asta m-a făcut sa chicotesc, si avea parul suuuuperr ciufulit. Purta niste ochelari negri, cred ca de vedere. Chiar si acum avea pierciungul. Era prea frumos.
Spre deosebire de mine, el macar era mai drăguț dimineața. Eu am parul ciufulit, hainele îmi sunt sifonate, si sigur am o față de zombi.
-Pai am venit sa te trezesc! Azi vreau sa facem ceva împreună. Ce zici?
-Drăguț, si normal ca asi vrea. Ii zâmbesc călduros el făcând la fel.
-Sii.....ce-i cu ochelarii!? Il întreb in timp ce ma ridic din pat si merg spre oglindă.
-Nu sunt de vedere, ii port la mișto! Chicotesc când il aud, in timp ce îmi iau din dulap niste haine.
-Vrei sa te schimbi de fata cu mine!? Spune Luke cu o fata perversa. Se ridica de pe pat si vine din ce in ce mai aproape de mine. El face un pas in fata iar eu 2 in spate. Cand vreau sa mai fac inca unul in spate, simt o suprafața rece in spatele meu. Peretele. O serios?
-Ești drăguță când te sperii. Dar stai calma, cu tine nu vreau sa fac ceva ce nu ți-ar placea. Îmi șoptește la ureche. Fac ochii mari din cauza socului, nu prea mare.
Cu mine nu, dar cu alte fete da. Adică asa a sunat. Mdap.....asta a zis.
-O-ok! M-ma duc sa ma schimb. Fac doi pasi dar la al 3 -lea, ma trage de brat si îmi săruta creștetul capului. Imi zâmbește, eu intorcandu-i gestul. Intru in baie si îmi fac rutina, după care ma îmbrac cu hainele alese.
Niste blugi albastri cu talie, un tricou albastru cu un pinguin, o cămașă roșie in carouri, pe care o leg in zona soldurilor, perechea mea de ochelari de vedere, si niste converse roșii.
Nu ii port prea des, dar acum am nevoie de ei, pentru ca am miopie. Îmi las parul pe spate, si ies din baie. Când Luke ma vede începe sa rada de mine.
-Ce? Am ceva pe fata!? El doar râdea.
-Luke, ce e?
-Ți-ai luat tricoul asta cu pinguin doar ca sa te dai la mine? Începe din nou sa rada.
Oh doamne, copilul asta e imposibil.
-Poftim? Nu, de ce crezi asta ma rog?
-Baby, nu mai pofti! Schimba el subiectul.
-Nu mai schimba subiectul si spune-mi de ce crezi asta!
-Pai mie îmi plac pinguinii, si credeam ca ți-ai luat tricoul asta doar sa te dai la mine.
-Nici macar nu am știut ca îți plac pinguinii. De ce ai crede asta?
-Eh, multe motive.
-Cum ar fi? Îmi pun eu mana in sold si ridic o sprânceană.
-Păii, sunt atrăgător, deștept, si talentat.
Eram amuzata de remarca lui, așa ca am bufnit in ras.
-Heii....nu mai râdeee! Nu-i frumoooss! Zâmbește bosumflat.
-Pentru mine da! Iau o perna si încerc sa dau in el, dar îmi ia perna din mana si da in mine, ciufulindu.ma.
-Ooohooho, asta înseamnă război!!!! Tip eu si iau o perna aruncând.o in el. Mare greșeală.
Mi.a luat.o din mana si a început sa dea in mine cu amandoua pernele încât am căzut odată cu el pe jos, eu fiind deasupra lui.
-Auch!! Scâncește el la impact.
-Nu-i vina mea, tu ai dat in mine. Zâmbește amuzat si își pune mâinile pe soldurile mele.
Ii zâmbesc la randul meu, iar el se apropie de mine. Mai erau doar câțiva centimetri si își lipea buzele de ale mele, când îmi suna telefonul.
-Universul ne urăște, nu-i așa!?
-Poate....! Zâmbesc triumfator.
Deschid telefonul si pe ecran apare "Ashley 😄😎❤"
Raspund la telefon, in timp ce Luke își da ochii peste cap.
"Hei Ashley!"
"Hei Key!" Ma saluta bucuroasa.
"Am vorbit cu Ash si vrem ca tu si Luke sa veniți cu noi si băieții in parcul central unde vom face voluntariat pentru niste copii bolnavi de cancer"
"Uuuu, tu si Aaasshh!!" Spun cu o voce nebuna.
Luke începe sa rada zgomotos iar eu ii dau un pumn in frunte, jucaus. Îmi prinde mana si ma strânge tare.
-Auch! Spun din cauza strânsorii lui.
"Kim? Ești cumva cu Luke?" spune mai bucuroasa ca inainte si jur ca acum face o fata perv.
"Nuu. Ahh, Luke!" Șoptesc ultima parte, atunci când ma strânge mai tare. Zâmbește amuzat si îmi da drumul.
"Oooo, ești cu Lukeeeeyy!!!!! Ce prietena mincinoasa am si eu. In halul asta am ajuns? Bine.....bine,....... dar sa știi ca pentru mine ești o străină!" spune prefacandu.se ranita.
Îmi dau ochii peste cap iar in câteva secunde o aud cum tipa mult mai tare.
"O Doamne, ești cu Lukeee!!!!" Îmi îndepărtez telefonul de lângă ureche si zâmbesc amuzata. Luke bufnește in ras la cuvintele prietenei mele.
Îmi dau ochii peste cap si ii răspunde lui Ashley cu o voce copilăroasa:
"Nu sunt împreună cu Luke, sunt doar lângă el, atata tot!"
"Aaaamm......dar ce, am zis eu ca sunteți împreună? Pffff, niciodatăăăă!"
"Ok, ne vedem la...." si nu mai zic nimic, pentru ca maimuta de pe cealaltă parte a telefonului, nu mi.a zis la ce ora ne vedem.
"La 17:05. Si dacă nu veniți, veți avea de a face cu mine." spune ea autoritar.
"Bine, bine, nu te alarma."
"Nu ma alarmez, doar vreau sa ma asigur ca veniți! Stii, sunt niste copii bolnavi de cancer. La cum va cunosc pe tine si Luke sigur nu veneati daca nu vorbeam de niste copii"
"Ok venim, venim. Si apropo...sa va tina tie si lui Ash" spun repede si nu mai aștept sa spună altceva, ca închid rapid, știind ce ma va aștepta. (Sunt prea multi de stiu, stii, bla, bla, bla....in fine..)
