Băiatul se tot zbătea, dar degeaba... lanțurile erau prea masive pentru a fi măcar îndoite de bietul băiat... se tot gândea, " oare ce se va întâmpla? Voi mai scăpa viu de aici?" Și o lacrimă fierbinte îi cade pe față, neștiind însă că fata, stătea după un colț și îl privea, și ea parcă îi simțea frica și neliniștea... dar de când mai putea ea să simtă aceste sentimente? Și de ce pentru prizonierul său? Nimic nu mai are sens. Din spatele fetei apare iar umbra fantomatică și îi zice acesteia:
U. - Ce faci? De ce îl privești în acest mod? De ce ți-e milă de el?
F. - De ce nu mi-ar fi? Până la urmă, el nu a greșit cu nimic nu? E doar un cobai nevinovat!
U. - Doar nu te-ai înmuiat? Ce-i cu tine, revino-ți! Ai uitat ce ne-au făcut nouă aceste "nevinovate" ființe
.................
Pe mine unul da! Și cu ajutorul lui o să le-o plătesc!
F. - Parcă era vorba să ne elibereze și să-l eliberăm și noi pe el după.
U. - Parcă...

Vis?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum