Vis?

Adevărul

Doamne Dylan, Trezeste-te o data!!!
Tot timpul trebuie sa trag de tine sa te trezești! O sa trebuiască să-mi dai niste explicații foarte bune. Ca de pildă, unde ai umblat toata noapte copile??
Da, era mama... la fel de curioasă si morocanoasa ca de obicei... După de m-am mai dezmeticit putin, mi-am dat seama ca eu acum eram acasă. Ce naiba se întâmplase? Eram legat... credeam ca o sa mor... iar acum vorbesc cu mama?? As spune ca e prea ciudat sa fie real, dar cred ca eu chiar am scapat. Nu imi aduc aminte cum, dar am facut-o cu siguranta. Dar acum înainte de toate trebuie sa ma grăbesc ca altfel o sa întârzii la școală. Imi fac repede rutina de dimineata, ma îmbrac si am plecat. Dar, era clar ca am si uitat ceva. Nu ca mi-ar folosi rucsacul cu cărți pentru ceva...
Sunt groaznic de speriat cand imi aduc aminte ca o sa ma întâlnesc iar cu fata aceea... doar gândul ma omoară. E clar ca am o grămadă de intrebari să-i adresez, dar într-un loc cu mai multe persoane unde nu pot fi legat si amenintat cu moartea. Ajung la școală, merg la dulapul meu si ma uit pe orar. Perfect! Am matematica prima oră... asta imi mai lipsea, sa nu am nici macar o temă si sa incep ziua cu ce e mai greu. Nu ca v-ati interesa, dar nu sunt vreun geniu in matematica sau ceva... Culmea ca la ora de matematica, presupusa fata, pe care o cheamă Amanda, sta exact in spatele meu... Presimt că nu o să mă lămurească complet dar merita sa o i-au la niste intrebari serioase...
Inainte sa se sune de pauză cu vreo 5 minute, scriu in graba un bilețel si i-l arunc Amandei pe la spatele profesoarei care apropo, este una a naibii de severa! Aud cum desface biletelul, nu era mult de citit asa ca presupun ca terminase... Mi-a aruncat biletelul inapoi pe care scria: vino afara si cauta-ma. Promit sa iti explic absolut tot!