Adio până mâine...

Capitolul doi

Ajunsă acasă, înghiți forțat 2 somnifere pentru a-şi putea pune planul în aplicare.

" — Eşti sigură că îți doreşti să le faci asta, Solange? îi repetă din nou femeia brunetă, nepoatei sale.

— Da, Claire! Dacă nu o să fac asta, ei se vor despărți...Ştii cât se iubesc, iar unul fără celălalt vor muri. Nu ştiu motivul pentru care au ajuns la decizia asta, însă ştii şi tu cât de încăpățântă este mama. Tu doar ajută-mă! puştoaica de numai şaisprezece ani îşi privi cu ochii rugători mătuşa din nou. Ştia că planul ei va avea să dea roade, chiar dacă o să suporte consecințele mai târziu, atât ea cât şi mătuşa sa, care ar putea fi arestată din cauza unei farse folosite... În scopuri nobile.

— Scumpo... Mi-aş putea pierde slujba, încercă femeia din nou să o înduplece pe fată să renunțe la ideea sa însă ştia că o moştenise pe sora sa şi că nu avea de gând să se lase bătută.

— Şi eu părinții, dacă nu o să acționez acum, răspunse fata privind-o cu ochii înlacrimați. "

— Solange...Scumpo! ciocăni zgomotos în uşa băii Chelsea.Ştia că fata este la baie însă nu ştia ce durează atât.
O strigă din nou însă nu auzi niciun răspuns şi dându-şi seama că ceva nu este în regulă, apăsă pe clanță, mulțumind în gând fiica sa nu închisese uşa cu cheia ca de obicei.
Nici nu ştia ce o aşteaptă.

— Iubito! țipă panicată femeia când îşi găsi fata zăcând inconştienta pe podeaua rece din baie.Spera să nu fi avut vreun infarct.Spera să fi ajuns la timp.

Colin! țipă femeia din toți rărunchii după actualul său soț când văzu că fata nu răspunde.Vedea că respira normal, însă era prea speriată pentru a-şi pune mintea la contribuție să înțeleagă de ce nu se trezeşte.

Bărbatul apăru în prag într-o clipita şi când îşi văzu fiica aproape stinsă de viață în brațele mamei sale, nu o mai întrebă nimic pe soția sa, ci îşi luă fiica în brațe şi fugi cu ea către maşină, aşezând-o uşor, cu frică, de parcă s-ar sparge ca o păpuşa de porțelan, pe bancheta din spate.
Demară în trombă, simțind cum inima aproape îi sărea din piept cu cât se apropia de spitalul la care lucra cumnata sa.
Chelsea, neputându-şi stăpâni lacrimile, se prăbuşi lângă maşină, imediat ce ajunseseră la spital, lăsând toată baza în Colin.Nu avea să îl ierte niciodată dacă fiica ei avea să pățească ceva...Cum nu s-ar fi iertat nici pe ea însăşi.Prinzând din nou puteri, se ridică hotărâtă de lângă maşină şi fugi cu inima în dinți pe urmele soțului şi a puiului ei.Nu o putea lăsa singură, indiferent cât de rău s-ar simți..

— E...Cu Claire, înăuntru... suspină bărbatul privindu-şi soția, la rândul lui cu ochii înlăcrimați.

— Va fi bine...Nu-i aşa? întrebă Chelsea luându-l pe Colin în brațe.Avea nevoie de asta.Ştia că doar din brațele lui îşi putea recăpăta energia şi forța, însă orgoliul nu o putea apropia din nou de el, chiar dacă era ademenită de ochii blânzi ai celui cu care a împărțit douăzeci de ani din viață.

— E numai vina mea! concluzionă bărbatul, mirosindu-i părul.
Ar fi vrut să îl contrazică, însă ştia că ăsta e adevărul.Din cauza lui, familia ajunsese în acel punct.

— Nu e momentul, realiză Chelsea, despărțindu-se din îmbrățişare, apoi aşteptându-şi sora cât şi verdictul în privința stării fiicei sale.

— Deocamdată, este bine, i-am făcut un set de analize pentru a afla mai detaliat ce a cauzat leşinul, spune femeia cu halat alb, ieşind din salon, înainte ca propria soră să o bombardeze cu întrebari.Ura că trebuia să ia parte la jocul nepoatei sale...Însă o iubea şi dacă amenințarea sinucigaşă a lui Solange nu ar fi fost, nu şi-ar fi dat seama cât de serioasă este situația.Nu voia să îşi vadă sora mâhnită, însă nici starea lui Solange nu era de ignorat.
Chelsea nu mai aşteptă vreun acord şi intră grăbită, cu lacrimi în ochi, în salonul în care fiica sa zăcea, Colin urmând-o.