Pierdut in padure.

4.Musafirul

Anii treceau, iar Peter crestea tot mai mare, batranul Apollo inca avea grija de Peter. Baiatul astazi a implinit 10 ani ceea ce il facea destul de marea, in toti acesti ani Peter a invatat multe, a invatat cum sa supravietuiasca, cum sa se lupte si cum sa vaneze. In timp ce, cei doi stateau la un foc de tabara niste zgomote ingrozitoare se auzeau din spre pajistea padurii. Peter l-a privit pe Apollo, iar acesta a facut la fel.

-Peter, stai nu te duce...

-Nu o sa ma apropii, o sa privesc de la distanta.

Cu cat crestea Peter mai mare, devenea tot mai curios, incapatanat si mai salbatic. Peter se duse la prapastia de deasupra pajistii si privi cum alti oameni conduceau niste masini de munca, era ceva in constructie acolo, lui Peter nu ii venea sa creada ca oamenii ii distrugeau casa. Lupul se apropie si el de copil si privii uimit intamplarea.

-Apollo, vor se ne distruga casa.

Zise Peter cu o voce trista...
Lupul se uita la Peter si se incolacii in jurul lui ca sa il faca sa se simta mai bine. Peter zarii o fata cam de varsta lui, care se uita la el. Acesta cand observa ca fata se apropie de padure, Peter si Apollo se retrase-ra in padure.  Fata insista sa vada cine era baiatul care ii privea munca tatalui său si insista sa observe lupul din aproape. Fata se duse la tatal ei pentru a-i spune ce vazu-se, dar acesta era mult prea ocupat pentru a-i acorda cateva minute fiicei lui. Fata nu mai statuse pe ganduri si pleca in padure pentru a gasii cei doi indivizi.
In timp ce fata ii cauta, Peter si Apollo stateau in grota lor gandindu-se cum sa isi apere casa. Brusc fata ii gasi pe cei doi, acestia erau speriati, mai ales Peter, deoarece acesta nu mai vazu-se un om asa de aproape de la 4 ani. Apollo ca sa il protejeze pe baiat marai in semn de a o gonii pe fata de langa baiat.

-Apollo, stai..Nu cred ca ne v-a face rau.

La spuse-le baiatului Apollo se opri din marait. Baiatul se indrepta catre fata si o privii in deaproape.

-Eu sunt Julietta. Tu cine esti? Si ce cauti aici?

Baiatul nu stia cum sa ii raspunda, practic era timid. Fata a intentionat sa il atinga, iar acesta s-a dat in spate sperindu-se.

-Stai..Nu vreau sa iti fac rau.

Baiatul nu scoase nici macar un cuvant. Acesta se catara-se in copaci si incepu sa alerge de pe creanga pe creanga. Apollo se lua-se dupa el. Fata facu la fel pana cand aceasta aluneca din copac si sperietura o facu-se sa tipe atat de tare incat sa auda si tatal ei. Acestia venise-ra in fuga catre incident ingrijorati de ce i se putu-se intampla fetitei. Fata ii povestii tatalui sau cei vazu-se in padure, dar acestuia ii era greu sa creada.

-Draga mea...Ti s-a parut....

-Nu tata, nu mi s-a parut! Chiar a fost real! De ce nu ma crezi?

-Pentru ca e imposibil ca un baiat de 10 ani sa locuiasca intr-o padure impreuna cu un lup.

Fata se intrista, dar nu se lasa pana nu ii dovedea tatalui ei. Seara se lasa si fata adormii cu gandul la baiatul din padure...