Nu o sa încep sa îti spun cât de mult m-ai rãnit, îti voi spune cât de mult am tinut la tine... Îti voi spune ca oricât asi încerca esti blocat aici in mintea mea, cum sa te scot? Nu te mai vreau... Esti bine, ti-ai clãdit viata pe care ti-ai dorit-o mai mult sau mai putin...
Eu am plecat la insistentele tale, tu stii cã as fii facut totul pentru tine, iar ea sunt sigura ca nu a facut atatea pentru tine, dar cu toate astea trebuie sa îi multumesc si sã îi spun sa aibe grijã de tine...
Cât despre mine... Da ''bubu'' sunt bine, am ajuns acolo unde am vrut sa fiu, am ajuns sa îmi clãdesc relatia de care nu am avut parte langã tine, chiar dacã îmi lipsesc conversatiile la teledon cu orele, sau noptile pierdute prin gradina bunicii, mai stii?
Nu am vrut sa te pierd, dar asa a fost sa fie... Scriu asta, acum, aici in speranta ca poate o sa scap de urma ta de ce a mai ramas si sper ca o vei citii si iti vei mai spune inca o data ''De ce am lasat-o sa plece''.
