Stephenie P.O.V
Am înghiţit în sec , iar Logan s-a ridicat de pe mine în grabă.Îl privea înspăimântat pe tata , care stătea şi se uita scârbit la noi . Nimeni nu spunea nimic , nu făcea nimic , aşa că am simţit nevoia să sparg gheaţa.
- Tată , nu ..... , am vrut eu să spun , însă m-am răzgândit.
Ce făceam ? Voiam să-i spun că nu este ceea ce pare ? În 99% din cazuri , când un tip pe jumătate dezbrăcat stă peste fiica ta este chiar ceea ce pare , doar dacă nu se încadrează în procentajul de 1% în care e vorba de resuscitare.Tata era la fel de stânjenit ca noi , însă privirea lui spunea un singur lucru :căuta o armă cu care l-ar putea omorî pe Logan aici şi acum.
- Domnule , nu am vrut să ... , începe Logan .
- Oh , ba din câte am văzut ai vrut să .... , continuă tata nervos.
- Iar tu ? arăta tata spre mine . Plecăm la o simplă cină , iar când ne întoarcem găsim un străin peste tine.Nu aşa te-am crescut , Stephenie.După cum arată aş putea jura că e cu cel puţin cinci ani mai mare decât tine.
- Tu nu ai niciun drept să îmi ţii mie lecţii de morală.Cel puţin el – spun arătând spre Logan – nu este însurat şi şi-o trage cu o puştoaică de vârsta fiicei lui în birou , ţip şi în momentul următor observ ce greşeală am făcut.
Mama stătea rezemată de tocul uşii , mutându-şi privirea de la mine la tata şi înapoi.Nu aşa voiam să afle despre infidelitatea tatei , nu voiam ca ea să fie cea care suferă.
Logan şi-a adunat lucrurile de pe podea şi a ieşit din cameră , vrând cel mai probabil să o termine cu mine de acum.
- Mamă , eu doar ....
- Tu ce ? Ştiai că Byron mă înseală şi ai tăcut.L-ai lăsat să îşi bată joc de mine,spuse ea printre suspine.
- Scumpo , îţi jur , nu este adevărat , se scuză tata.
- Măcar n-o mai minţi în faţă.Sau nu o regulai pe paraşută pe canapeaua ta ? întreb eu nervoasă.
Nu am mai apucat să spun nimic , deoarece mi-am simţit obrazul arzând de durere , imediat după ce tata m-a lovit.L-am privit în ochi cu ură după care mi-am luat geaca şi am ieşit furioasă afară.Habar nu aveam cât este ceasul , dar nici nu îmi păsa.În ultimele două săptămâni , viaţa mea fusese un calvar.Am fugit cât am putut de repede şi m-am oprit doar în locul bine cunoscut de mine : lacul din parc. M-am aşezat pe iarbă , iar lacrimile au început să îmi invadeze obrajii roşii.Faţa încă mă durea de la palma primită de la tata .Îl dezamăgisem pe Logan , care cel mai probabil nu îmi va mai vorbi vreodată în particular , îmi îndepărtasem prietenii , îmi despărţeam părinţii ...
Am început să plâng în hohote şi m-am lăsat ghemuită cu capul pe iarbă.L-am zărit în întuneric pe Joseph , care se apropia de mine clătinându-se.
- Steph , ce cauţi singură aici ? întrebă el cu o voce pe care nu o recunoşteam.
- Poveste lungă.În momentul ăsta am nevoie doar de o îmbrăţişare , i-am spus plângând în continuare.
- Aş avea o idee mai bună , care că-ţi va plăcea , îmi spuse .
Când a mai făcut un pas spre mine am realizat : Joseph era beat.M-am uitat nedumerită cum se aşează lângă mine şi îmi dă o şuviţă de păr după ureche.
- Eu mai bine plec , nu eşti tocmai în toane bună , îi spun încet.
N-am putut să mă ridic , deoarece i-am simţit corpul masiv , întinzându-se peste al meu , sărutându-mi gâtul.
