Timpul trecea aşa de repede..închideam ochii şi deja mă trezeam în altă eră,alt spaţiu.Am tot ,dar defapt nu am nimic.Sunt cineva,dar defapt sunt nimeni.Vorbesc fără sens,gândesc prea mult uneori.Fără el parcă nu mai eram eu,doar el mă aducea cu picioarele pe pământ.Doar el.Dar el nu mai este.Şi cred că odată cu plecarea lui a luat jumătate din mine,căci jumătatea cealaltă stă aici în faţa facultăţii şi se holbează la un orar pe care nu-l înţelege.
Aş înţelege,dacă aş vrea cu adevărat,însă singurul lucru pe care mi-l doresc este să merg acasă,să mă arunc în pat şi să dorm.Asta da viaţă,nu?
-Lora!,mă strigă Daiana din holul incintei pe care o numeam simplu"facultate".
-Hei,i-am zis eu lipsită de viaţă.
-Ar trebui să vezi ce se ascunde aici.Oh,nu.Nu se pot ascunde,este imposibil.Sunt peste tot .Numai băieţi buni.
"Numai băieţi buni".Asta era fraza ce o zicea de zece ori pe zi.Sau ,mă rog,de fiecare dată când intra într-un loc necunoscut.Puţin mă interesa oricum.Mi-am aranjat puţin părul şi cămaşa şii am pornit spre o nouă viaţă.
-Hai să mergem şi încetează cu copilăriile,i-am spus eu Daianei trăgând-o de mâneca tricoului, amical.
Viaţă nouă pe naiba.Primele zile mi se păreau mereu un calvar,iar ca drept urmare sfârşisem dată afară din clasă,căci adormisem.Nu eram o fată rea de obicei,ba chiar mă pasionau anumite lucruri,însa cursul ăla,Doamne,cursul ăla mi se părea îngrozitor.Deci iată-mă din nou în afara acestei incinte holbându-mă din nou în neant.M-am aşezat pe o bancă şi am început să răsfoiesc o carte ce se afla întâmplător în geanta mea.
-Pot sta aici?,mă întreabă o voce masculină,melodică.Credeam că a prins viaţă unul din personajele din carte,aşa că nu l-am luat în seamă până când s-a aşezat pe bancuţă lângă mine şi a început să se joace cu părul meu.
-Ce naiba faci?,am tresarit eu.
-Voiam să mă conving că eşti aici cu adevărat,căci ţi-am vorbit vreo 5 minute fără să mă asculţi.
Obiceiul meu.Probabil de aceea eram mai tot timpul singură.
-Scuză-mă,doar că mă furase lectura.
Mi-a zambit,şi atunci pentru prima oară i-am observat zâmbetul minunat şi ochii de un albastru mai profund decât cerul.Mă simţeam un nimic pe lângă el.Însă se părea că el nu era de aceeaşi părere.
CITEȘTI
"Best friends"
General Fiction"Nimeni nu ne poate spune ceea ce este bine şi ceea ce este rău,şi chiar de mi-ar putea spune cineva,eu aş alege tot calea pe care inima mă indrumă." Ea devenise cu adevărat o tipă sexy,având acum 20 de ani.Ochii săi negrii ce au purtat atâtea lacri...
