Capitolul 10-Accidentul

526 19 1
                                    

"-Iubitule,ar tebui sa mergi mai incet,spuse ridicand o mana in aer femeia.

 Erau plecati de o saptamana ,iar mamei deja i se facuse dor de fiica ei.Fiica ei perfecta.Cat poate iubi o mama..

-Hei,merg cu viteza regulamentara,spuse el razand si gandindu-se ca mereu face asa.Insa ea e o femeie perfecta:o sotie iubitoare,o mama buna,o gospodina nemaintalnita si era a lui.O iubea,desi trecusera deja 15 ani de cand erau impreuna.Fiecare zi ii da cate o oportunitate sa o cunoasca si sa o iubeasca si mai mult.

-Mi-e dor de Nana..

-Doar ce ai vorbit acum 2 ore cu ea,spuse el amuzat.

Femeia scoase telefonul si forma numarul fiicei sale.Era entuziasmata ca in curand avea sa ajunga acasa si avea sa o revada pe Nana.Parca trecusera 2 ani de cand nu se mai vazusera.Ura calatoriile de afaceri,atat ea,cat si Nana.

-Puiule,ce faci?spuse femeia vizibil emotionata la auzul vocii fiicei sale

-Mama,se auzi vocea copilului ..Cand veniti?Mai avetii mult?Abia astept sa veniti.Eu si cu buni' v-am pregatit ceva bun,adica...aaa..avem o surpriza!!

Femeii ii dadeau lacrimile,iar tatal zambi amuzat.Era asa de....perfecta!

-O sa ajungem intr-o ora ,scumpo,abia astept sa te revad.

-Bine mami,pa-pa!

-Pa,puiule!

****

-Mihai,te simti bine?spuse femeia agitata.

-Nu..spuse el tremurandu-i mainile pe volan.\-Hai sa oprim,te rog,hai..

-E in regula,pot conduce si asa.

-Nu Mihai,.pentru binele lui Robert,te rog.

Baiatul,auzindu-si numele,tresari.Vazandu-si tatal cum tremura realiza ca avea una din crizele lui.

-Tata?! opreste te rog...

Barbatul avea deseori atacuri de panica manifestate prin diverse crize;uneori doar tremura,alteori isi pierdea cumpatul,alteori...chiar mai grav.Nu erau dese ,insa erau.Iar acum era una dintre ele.Isi iubea familia ,isi iubea viata,era un om normal ,insa in acele momente isi pierdea memoria,instinctul,se pierdea de sine si lasa loc demonului sa iasa.

A tras pe dreapta si a iesit afara din masina sperand ca va fi un simplu tremurat,ca nu-si va pierde cumpatul din nou.

-Mami,mami ,spunea Robert tragand-o de maneca pe mama sa..

-Da mami,spuse aceasta managaindu-l pe cap

-Va fi bine tati,nu?a spus el speriat.

-Sper puiule,sper.

-Imi dai voie sa ma duc sa ma plimb?

-Nu te indeparta prea mult ,te rog.

Femeia ii dadu voie copilului sa se plimbe putin(avea mare incredere in el)si se duse langa sotul sau.Ochii sai inlacrimati ii erau plini de durere.In ultimul timp crizele fusesera mai dese .Si-ar fi dorit ca Robert sa  nu-i fi vazut clipele de slabiciune si sa nu se teama de el,caci ea nu se temea de demonul din interiorul lui.Ii atinse bratul si il mangaie usor soptindu-i:

-Iubitule,va fi bine,te rog sa te calmezi.

-Nu,ma voi pierde curand.Stiu ca voi face ceva nesabuit.Sa ma  ierti.

-Intotdeauna.

***

-Opreste!tipa femeia ingrozita de ceea ce avea sa se intample.

Barbatul lua piciorul de pe acceeleratie si apasa cat de tare putu frana.Masina s-a oprit chiar in fata baiatului.Barbatul iesi repede din masina si il lua in brate pe copilul ce aproape il omorase.Se simtea usurat ca nu se intamplase nimic.

Femeia rasufla si ea usurata de pe scaunul din dreapta si se gandea ca facusera bine ca nu o luasera si pe Nina.

Robert se auzi o voce innebunita,de barbatul.

Totul deveni ceata apoi,caci omul il lovi din plin cu pumnul pe cel ce aproape ii omorase barbatul .Femeia din masina alerga spre el spre a-l opri.

-NU!Opreste-te ,te rog,tipa femeia.Nu s-a intamplat nimic!

Monstrul se intoarse spre ea si o lasa inconstienta printr-o singura lovitura.Apoi ii tari in masina pe cei doi,aproape morti ,apoi alerga spre masina lui,neluand-o in seama pe sotia sa care tipa ca nebuna,tinandu-l pe Robert in brate.

Porni masina si intra in masina "adversarilor"mai ceva ca intr-un joc nebun de curse.

***

-Domnule,ce am sa va povestesc nu are sa fie ceva normal.Sunteti singura persoana la care pot apela.

-Spuneti,doamna,spuse medicul psihiatru.

-Am sa incep cu inceputul.Noi doi,sotul meu si cu mine,ne-am cunoscut acum 15 ani.Ne-am iubit foarte mult,iar acum,in ciuda tuturor lucrurilor inca il iubesc.Nu il cunosteam foarte bine,nici el pe mine,insa cu timpul aam inceput sa ne descoperim unul pe celalatlt.Lucruri bune,lucruri rele ni le-am acceptat unul altuia.Nu prea tarziu am aflat si de crizele lui.Ba chiar l-am ajutat sa treaca peste una.Nu m-a lasat niciodata sa apelez la cineva,isi tot spunea ca totul se va rezolva.Insa crizele lui deveneau tot mai grave.

-Cum se manifestau crizele lui?o intrerupse doctorul.

-Unele erau mai grave ,altele mai putin grave.Cea mai putin grava,a fost atunci cand a inceput sa tremure si atat.Dupa ceva timp s-a calmat.Iar cea mai grava a fost atunci cand a dat foc garajului,in care se afla si copilul nostru.Nu ma faceti fata aceea,caci am reusit sa-l salvez.In timpul crizelor el isi pierdea constiinta,de parca altceva demonic i-ar fi preluat-o.Mi-as fi dorit ca totul sa se incheie,insa asta nu e nimic.Ieri,si-a pierdut controlul.Totul s-a intamplat cand criza lui deja incepuse.I-am dat drumul fiului meu sa se plimbe,caci era terifiat(din pacate participase la toate crizele),iar acesta s-a dus in fata unei masini.Soferul a oprit la timp,iar Robert al meu a scapat nevatamat.Insa sotul meu a vazut asta si s-a napustit asupra celor doi ce se aflau in masina.

Femeia lua o mica pauza ,fiind naucita de tot ceea ce se intamplase ,imaginile derulandu-se inca in minte.Totusi vorbea de parca ar fi prezentat progniza meteo.

-Mai intai i-a lovit,continua ea,i-a tarat in masina si apoi a intrat cu masina noatra in ei,zdrobindu-i.

Medicul asculta terifiat,iar pentru o clipa nu mai stia ce sa-i spuna.

-Nu vreau sa-ti cer ajutorul pentru el,pentru mine,ci pentru fiul meu.

-Mai intai va trebui sa-i facem niste analize.Iar daca este ceea ce credem noi ca este va trebui sa mergeti in America,la un centru special.Poate isi va reveni.Sau poate se va agrava.Dumneavoastra stati ceva timp cu el,si in functie de cum va evolua sau involua situatia veti hotari ce sa faceti-sa-l lasati sa piara sau sa pieriti si dumneavoatsra impreuna cu el.

-Si fiul meu?spuse aceasta neafectata de vorbele lui.Faceti ceva!

-Hipnoza.Il vom face sa uite tot,insa trebuie sa-i implantam un alt adevar,pentru ca celalalt sa fie distrus.

O durea inima,insa trebuia sa o faca.Mai bine sa o urasca,decat sa traiasca o trauma.Oricum, va pleca departe de el si ll va lua si pe monstrul pe care il iubea.

-Face-ti-o!Spunet-i ca il uram ,ca  l-am parasit,ca nu ne vom mai intoarce nciodata,ca nu l-am dorit niciodata si ca am plecat in strainatate.

-Doamna,spuse doctorul vizibil emotionat,stiu prin cate treceti,si va apreciez taria de caracter.De aceea voi face asa cum doriti.Insa,peste cativa ani,cand sotul dumneavoastra isi va reveni,sa iil recuperati.Sa il iubiti.Sa ii aratati ca totul a fost o minciuna.

Viata e o minciuna.Ce mai conteaza inca una in plus?

"Best friends"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum