Regret

Capitolul 3

Telefonul meu sună, iar pe ecran scrie "Carolina" asa ca îi răspund şi ies din bucatarie pentru a putea vorbii singură cu ea.

-----Hei! Ce faci? --spune ea vesela. E clar ca ea şi-a început ziua bine--

-----M...bine. Tu?--spun şi deschid uşa dormitorului--

-----Eu sunt ok. Dar tu? Ce înseamnă acest "m...bine"?

-----Iar ne-am certat--oftez--

-----De ce? Ce a mai făcut?--mă intrabea ea, curioasă--

-----Păi atunci când am fost la tine a spus că este la mama lui dar nu cred că era acolo, şi ieri când a ieşit cu Agus a spus că nu are de gând să stea legat de mine toată viața.--mă plâng--

-----Cum adică să nu stea legat de tine toată viața?--surpriderea din glasul ei este evidentă-

-----Da, doar nu vrei să stau legat de tine totată viața"--spun imitându-l, iar ea oftează--

-----Karol,--ezită o secundă, dar apoi continuă- scuză-mă că îți spun eu asta, dar Agus ieri a fost acasă.

-----Poftim?--acum, surprinderea din glasul meu este şi mai evidentă--

-----Da, a fost acasă.--repetă ea, serioasă--

-----Bine--trebuie să închid neapărat altfel simt ca voi exploda si nu vreau ca ea sa fie persoana care sa suporte asta-- mersi mult, Caro, mai vorbim.--zic si închid repede telefonul.--

M-a mințit. Încerc să îmi stăpânesc lacrimile. Nu pot sa fiu tot eu cea care suferă. O să regreți asta Ruggero, înainte să regret eu că m-am căsătorit cu tine.

-----Trebuie să vorbim--îi spun când intru în bucătărie--

-----Acum? --mă întreabă şi ridică o sprânceană--

-----Da, acum. --îi spun hotătâtă şi mă aşez şi eu pe scaun--

-----Acum nu pot. Trebuie să plec.--zice la fel de hotărât şi se ridică de le scaun--

-----Este foarte important, aşa că o să vorbim acum.--mă ridic şi eu--

Chiar nu pot să îl las să plece până nu îmi dă o expicație. Nu se poate juca cu mine după cum au muşchii lui chef. Sunt soțiia lui, trebuie să ştiu tot adevărul...de fapt am nevoie să ştiu tot adevărul.

-----Nu, nu o să vorbim acum--zice pe autoritar şi iese din bucătarie--

-----Şi mă rog, unde pleci?--îl întreb aproape țipând şi mergând după el--

-----La Agus-- iar minte, şi urăsc asta--

-----NU MAI SPUNE, LA AGUS?IERI NU AI FOST TOT LA AGUS?-țip-

-----NU ȚIPA LA MINE--țipă şi el si se aproprie de mine, iar eu rămân surprimsă de gestul lui--

-----Că daca nu ce? Hm?--întreb ridicând o sprânceană. Chiar vreau să vad de ce este capabil. Vreau să vad cât de departe va merge--

-----Nimic...scuze--îşi lasa privirea în jos--

Vine să mă îmbrățişeze, dar îl resping. Nu îi pot perimte sa facă ce vrea cu mine. Trebuie sa vadă că de acum încolo nu o să mă mai prostească cum vrea el.

-----Încă nu m-ai spus unde ai fost ieri.--îi spun şi îl privesc în ochii--

-----Am fost cu Agus.--îşi fereşte din nou privirea ceea ce face ca rana mea să se adâncească fiind şi mai convinsa că şi ieri ma mințit-- Ce nu înțelegi?

-----Aham, cu Agus deci.--spun şi ma apropriu de --Şti care este problema?--îmi ridic privirea carte el--

-----Nu. Care? -întreabă şi sunt foarte uimită de uşurința cu care minte-

-----Eu am vorbit astăzi cu Carolina şi a spus ca Agus a fost ieri acasă toată ziua.--îl privesc în ochii şi pot vedea teama din ei--

-----Te-a mințit.--mi-o trânteşte în fața--

La asta chiar nu mă asteptam. Speram că macar acum, sa spuna adevărul.