Regret

Capitolul 6

Ruggero a plecat. Nu ştiu unde, dar a plecat. Şi-a făcut bagajele şi a dispărut...

*Flashback*

Stau întinsă pe canapea privind tavanul. Uşa dormitorului se deschide şi Ruggero iese cu o valiza în mână. Mă întorc cu spatele, nu vreau să îl văd asta ar face desparțirea mult mai grea. Simt că se asează lângă mine, dar îl ignor.

-----Te iubesc!--spune şi îmi da o şuviță de par după ureche--Să nu uiți asta, te rog.--îmi dă un sărut pe tâmplă şi apoi se ridică...şi pleacă...pentru totdeauna--

*End flashback*

Lacrimile îmi invadează ochii involuntar. Încerc sa le şterg, dar în zadar. Tot ce vreau este sa mor, nu mai pot suporta durerea asta. Sufletul meu e distrus...totul e distrus.

El a distrus totul fara ca macar să se gândească la asta. M-a mințit pe mine, şi-a facut o amantă şi eu nu am bănuit asta. Am crezut orbeşte în el, era totul pentru mine...este totul pentru mine.

*Flashback*

-----Bună dimineața scumpa mea soție! Cum ai dormit?--mă sărută--

-----Neața! Am dormit foarte bine, dar tu?--zâmbesc--

-----Când sunt cu tine mereu îmi este bine --îmi zâmbeşte--

-----Te iubesc!--îl sărut--

-----Te iubesc!

***
-----Karol, eşti gata? O să întârziem.--țipă Ruggero--

-----Da, sunt gata în cinci minute--țip şi eu--

-----Aşa spui de jumătate de oră--țipă din nou, iar eu râd, parcă îi pot vedea expresia feței--

-----Exagerezi! Mai durează doar cinci minute.--spun şi îmi aranjez parul pentru unltima data-

-----Doamne, de ce eu? Cu ce ți-am greşit?--sta sprijint de tocul uşii--

-----Ce ai spus? --îl întreb şi mă apropiu de el--

---Nimic, iubito, nimic.--dă din cap în sens negativ şi apoi râde--

-----Sunt covinsă --râd şi eu-- Hai să mergem, sunt gata--zic şi ies din casă--

-----Păi eu nu primesc nimic?--se plânge în urma mea--

-----Ce să primeşti?--mă întorc spre el--

-----Un sărut--spune şi se apropie de mine--

-----Meriți?--ridic o sprânceană--

-----De ce să nu merit?--râde şi îmi dă o şuvița de păr după ureche--

-----Păi ce ai spus mai devreme? Înainte să ies din baie.--zâmbeşte şi îmi ia fața în palme--

-----Ce am spus? Nu am spus nimic. Ai auzit tu prost.--se apropie si mai mult de mine--

-----Sunt convinsă --nu mai apuc să spun nimic deoarece îşi lipeşte buzele de ale mele--

*End flashback*

Lacrimile mi s-au uscat le fața, rimelul îmi este întins pe toată fața, ochii îmi sunt roşii, iar capul simt că îmi explodează. Înerc sa ma ridic, dar în zadar, sunt foarte amețită. Simt că se învârte casa cu mine şi ma pun jos din nou. O stare de greața mă cuprinde şi fug la baie şi dau afară tot ce am mâncat.