Regret

Epilog

Lumea mea s-a sfârşit, nu mai însemn nimic, nu mai însemn nimic fară copilul meu. Este numai vina lui, îl urăsc din toata inima mea. Dacă el nu se întălnea cu aia, feița mea acum trăia, era aici cu noi.

*Amintire*

-----Şi de la asta îți este rău de trei zile? --mă întrerupe--

------Da. De ce?

-----Ahhh, Karol, cât poți să fii de proastă?

-----Nu înțeleg...

-----Eu cred că o să ai un Ruggero junior-zâmbeşte cu gura până la urechi-
______________

-----Şi cum sunteți? --mă întreabă şi îmi zâmbeşte. Mi-a fost extrem de dor de zâmbetul lui,aş vrea să îl văd în fiecare zi--Iartă-ma ca te întreb, dar în ce lună eşti însărcinată? --dacă şi-a dat seama? Dacă stie că este copilul lui?--

-----În luna a 5-a --îi spun şi îi pot citi tristețea în ochii--

-----Uite Karol, sper să ai familia pe care ți-ai dorit-o mereu împreună cu el. Îmi pare rău ca nu eu nu ți-am puput oferii asta--spune şi se îndepărtează de mine iar eu din nou nu pot face nimic decât să uit cum pleacă--
________________

-----Vă iubesc pe amândoi!--pune mâna pe burtica mea--

-----Defapt pe amândouă --zâmbesc--

-----E fetiță? --mă întreabă cu zâmbetul până la urechi--

-----Da, este fetița.

-----Va iubesc!

-----Şi eu vă iubesc!
__________________

-----Nu pare rău doamnă, dar nu am putut salva copilul impactul a fost prea mare

*Aminire încheiată*

Telefonul meu sună, dar este un număr necunoscut. La început nu răspund, dar mai sună încă o data şi ceva din mine îmi spune să răspund.

-----Alo? Karol Sevilla?

-----Da eu sunt. Cine este la telefon?

-----Trebuie să veniți urgent la spital soțul dumneavoastră, Ruggero, a murit...

SFÂRŞIT!

Aceste momente îi sunt dedicate lui
CrazyKoawaa.