Profesorul

I

      New York. Ce ar putea sa meargă prost aici? De când am pus piciorul pe asfaltul din aeroport am simţit că nimic nu va fi aşa cum visam.
       Era destul de pustiu pe aici. Târâi bagajul pe rotile dupa mine şi singurul lucru pe care pot sa îl aud este sunetul apasat al tocurilor mele cui între toate feţele plictisite ale persoanelor ce urmau să călătorească sau doar ce au rămas dezamagiţi când au ajuns în marele oraş, dar magia despre care se zicea sunt doar poveşti.
       Când ies din aeroport opresc un taxi şi urc citindu-i şoferului adresa de pe foiţa mică din buzunar la care trebuie să ajung.
        -Presupun că ai venit cu vise măreţe aici, în New York!mi se adreseaza şoferul trezindu-mă din transă.
       -Da... răspund minţind. Singurul motiv pentru care sunt aici este că doar aşa voi avea şansa la linişte. Măcar pentru un timp.
       Maşina se opreşte, iar eu îi înmânez banii taximetristului. El îşi aranjează oglinda retrovizoare şi îmi aruncă o privire scurtă dar adâncă, simţind-o până în măduva oaselor. Cobor grăbită din maşină şi îl aştept să îmi dea bagajul din micul portbagaj al maşinii ce pare destul de uzată dacă te uiţi mai bine. Îmi dă bagajul şi când să urc pe trotuar simt cum o mână îmi strânge talia.
       -Ţi-ai uitat restul!spune el întinzându-mi o bancnotă şi muşcându-se de buză.
       -Sigur... spun şi plec rapid spre blocul din faţa mea folosind cheia cu cod magnetic pentru a intra. Intru în lift şi apăs lent pe butonul cu etajul 14. Simt un gol în stomac atunci când liftul începe să urce şi caut cu ochii apartamentul 16 când ies din lift. Dau cu ochii de el şi intru cu două răsuciri de cheie.
         Înăuntru mobilierul ales de mine era frumos aranjat aşa cum i-am cerut agentului imobiliar. Trântesc bagajul pe pat şi ies pe terasă scoţând ultima ţigară din pachet şi aprinzând-o. Mă uit spre oraşul din faţa mea. Norii negrii încă sunt prezenţi, iar asta îmi aminteşte de ultima perioadă din viaţa mea. Cum copilul meu a murit în faţa mea şi eu nu am putut să fac nimic.
       Cum am fugit ca o laşă când abia ce începuse furtuna în micul oraş din Virginia. Ţigara se stinge la jumătate, lacrimile mele uzând-o. Înjur în şoaptă și o las în mica scrumieră. Îmi iau geanta și ies din bloc începând să caut un magazin. Aud paşi grăbiţi în urma mea apoi sunt trasă şi izbita într-un spaţiu mic dintre două blocuri. Geanta îmi este smulsă din mână şi bărbatul din faţa mea încearcă să îmi rupă bluza. Mă aplec cu greu până am ajuns la gheata dreapta și trag în mâna mea micul cuţit cu lama abia ascuţită pe care era să îl uit în casă. L-am găsit în micul taxi şi l-am ascuţit în timp ce îmi fumam ţigara pe terasă.
         Îl prind bine în mână şi îl ţin lipit de gâtul atacatorului.
         -Curvuliţa are ghiare... îmi place!spune, iar eu simt că îmi fierbe sângele în vene. Într-un moment de neatenţie din partea lui cuţitul îi zgârie gâtul destul de mult încât să pot să fug din faţa lui. Fugeam și mă tot uitam în spate astfel încât am simţit ceva tare în faţa mea şi chiar înainte să cad pierzându-mi echilibrul ceva sau mai bine spus cineva mă prinde de talie ridicându-mă. Era un bărbat îmbrăcat sport cu nişte ochi negri prin care ţi se pare că poţi vedea cel mai adânc hades.
        -Eşti bine?spune uitându-se la mine îngrijorat mâinile lui încă fiind plasate pe corpul meu.
        -O să fiu.. spun trăgându-mă din braţele sale. Îmi zâmbeşte ameţitor, dar realitatea mă loveşte atunci când îl văd pe cel care m-a atacat fugind spre mine. Din instinct mă poziţionez în spatele a eroului cu ochi diavolesc de frumoşi, iar el înţelege până la urmă de ce am ajuns să fug şi să mă ciocnesc de el. Îl pune pe atacator la pământ având destul timp să sune la poliţie.
         Un echipaj de poliţie a ajuns în doar 2 minute şi l-au luat pe nemeenic la secţie. "Salvatorul meu" s-a oferit să mă ducă el cu maşina până la secţie pentru a da o declaraţie. Urc în maşina lui care era parcat puţin mai încolo de locul în care ne-am ciocnit. Sunetul gemetelor mele atunci când încercam să îmi ating încheieturile pe care le-a strâns când m-a prins la zid sunt singurele sunete care se mai aud din când în când. Îmi las mâna uşor aproape de schimbătorul de viteze, iar el îmi mângâie uşor încheietura cu mâna liberă.
        -Te doare?îl aud spunând, fiind îngrijorat.
        -Nu... acum nu mă mai doare...spun, un zâmbet apărându-i pe buze neluându-şi atenţia de la drum.
       Ajungând la secţie ies din maşină mulţumindu-i şi intrând în secţie, presupunând că va pleca. O voce mă strigă şi intru în micul birou.
         -Anastasia, cunoscuta fiică a celui mai mare interpol din Virginia, ce vă aduce în New York?
         -Nu sunt obligată să îţi răspund la asta, vreau doar să mă asigur că acel mucos nu îmi va mai apărea în cale!spun eu mai mult ţipând.
         -Desigur, prinţesă, o zi frumoasă!spune, vocea poliţistului tremurând. Ies de pe uşă şi se pare că toţi cei de pe aici ştiu cine sunt, pentru că nimeni nu mai scoate nici un sunet. Din nou doar tocurile mele auzindu-se. Un poliţist se grăbeşte să meargă şi să îmi deschidă uşa. Mă uit cu silă la el și ies de acolo.
        Spre surprinderea mea maşina încă era acolo, iar Diavolul în persoană stătea rezemat de maşină.
        -Mergem?spune el deschizându-mi portiera.
        -Unde?spun eu confuză, dar totuşi urcând în maşină.
        -Nu primesc nimic pentru că te-am salvat?spune urcând şi punându-și mâna pe coapsa mea.
         Porneşte maşina eu nereușind să mai spun nimic. Ajungem în faţa unui bloc cu penthouse-uri de lux şi curioasă merg după el până ce am ajuns la penthouse-ul lui, probabil. Orice ar fi, înainte să ies din secţia de poliție am reușit să iau un pistol de pe masă deci pot să mă apăr.
         -Fă-te comoda!îmi spune arătându-mi spre canapeaua mare din fața peretelui de sticlă. După 2 minute se întoarce cu două căni mari de cafea punându-le pe măsuță din lemn din fața canapelei.
          -Sper că ești bine, ai avut o zi plină!spune făcându-mă să nu mă mai holbez la ochii și buzele lui. Observă că totuși continui să mă delectez cu privitul la el așa că își lasă cana pe măsuță și se apleacă peste mine zdrobindu-mi buzele cu ale lui.