Profesorul

II

           Răspund la sărut, dar când realizez cum trebuie ce fac îl împing.
          -Ce s-a întâmplat?spune el confuz, iar eu încep să râd isteric luându-i fața în mâini și lăsându-i un sărut pe buza de jos.
          -Ne mai vedem!spun eu în timp ce iau liftul și îl văd mișcîndu-și buza înainte ca ușile să se închidă și liftul să mă ducă la parter. Cobor și înainte să opresc un taxi o mașină parchează rapid pe trotuar lăsându-și geamurile fumurii în jos. Din mașină se vede un bărbat, dar singurul lucru care se poate observa de sub ochelarii negrii este o piele bine bronzată și niște buze rozalii destul de mari.
        -Urcă Anastasia!spune el deschizându-mi portiera. Se enervează atunci când vede că nu fac nici o mișcare și spune printre dinți:
        -Richard vrea să îți vorbească!
       Richard e tatăl meu. Bine-cunoscutul interpol. Pe mama a ucis-o când eram încă mică. Avea o relație ascunsă cu un prieten de-al lui, iar demonul geloziei și-a făcut treaba, sângele ei curgând şiroaie pe podeaua din bucătărie. Eram doar un copil pe atunci. Atunci încă aveam sentimente, după asta m-a transformat într-o versiune mai mică a lui. Amintirea ei s-a stins odata cu umanitatea mea, de atunci până la moartea copilului meu nu am reușit să mai simt nimic.
         Bărbatul ce mai înainte mi-a adus aminte de Richard mă prinde de încheietură încercând să mă tragă după el la mașină. Cel cu ochi de hades l-a trântit dintr-o dată pe bărbat chiar înainte de a încerca măcar să îi dau un pumn.
         -Ea nu merge nicăieri!spune el lovindu-l din nou pe bărbatul ce probabil este altă marionetă de-a lui Richard. Vine apoi spre mine și mă ia în brațe până la mașina lui lăsându-mă pe locul din dreapta el urcându-se la volan.
         -Ești bine?mă întreabă el, dar eu nu răspund nimic, el continuând:
         -Ce voia ăla de la tine?
         -Mersi pentru ajutor, dar mă descurcam și singură, pa!spun eu și ies din mașina lui eu mergând în direcția "marionetei". Simt că salvatorul meu încă mă privește.
         -Dă-mi cheile de la mașină îi spun marionetei care stătea rezemat pe capota mașinii curăţându-şi sângele din nas. Fără alte comentarii îmi înmânează cheile și urc la volan, luând marioneta pe capotă dat fiind că nu s-a ferit încă din fața mașinii. Se uită speriat la mine de pe trotuar și încearcă să își târâie corpul spre a se rezema de o clădire.
          Gonesc pe strada luminată acum de faruri încercând să găsesc strada pe care stau. Totuși renunț la ideea asta și merg spre un Mc Donald Drive, pentru că foamea a pus stăpânire pe mine. Opresc mașina în fața geamului și îmi comand mâncare apoi reușesc să gasesc strada. Parchez mașina în parcarea din spatele blocului și văd capurile câtorva vecine curioase scoase pe geam privindu-mă curioase. Apăs pe butonul de pe mica telecomandă atașată de cheia de la mașină și o încui apoi merg până în apartament cu punga cu mâncarea în mână.
         Ajung în casă și las mâncarea în dormitor apoi îmi iau lenjerie intimă și un tricou care aproape îmi acoperă genunchii și merg spre baie. Dau drumul apei și mă dezbrac intrând la duș. Nu durează prea mult și ies din baie apoi deschid televizorul, dar chiar înainte să încep să mănânc aud bătăi în ușă. Merg să deschid și îl văd pe micul diavol cu ochi de înger.
           -Hei cred că totuși nu mi-ai mulțumit nici pentru a doua oară când te-am salvat!spune umezindu-și buzele și apropiindu-se de mine și împingîndu-mă până în perete. Mă sărută incete, dar nu pot să mă abțin și îi răspund. Mă determină să îmi încolăcesc picioarele în jurul lui ridicându-mă de la pământ, dar încerc să opresc totul îndepărtîndu-mi capul de el, dar continuând cu săruturile pe gât. Asta mă înnebunește și mă las moale în brațele lui. Se oprește din senin și mă uit confuză la el, dar tot ce face e să rânjească.
         -Mai voiai cumva?spune el și eu doar mă dau jos din brațele lui, mă scutur puțin și mă întorc cu spatele la el
        -Apropo, numele meu este Brian.. spune și mă întorc cu fața spre el șoptindu-i ușor la ureche:
        -Anastasia.
       Zâmbește și se apropie iar de mine sărutându-mă astfel încât într-un moment de neatenție l-am aruncat afară pe ușă încuind-o.
        -Ne mai vedem Anastasia!țipă de pe partea cealaltă a ușii, eu doar mișcîndu-mi buza de jos și mergând la mine în cameră lăsându-ma ușor pe pat zâmbind și atingandu-mi gâtul în zona în care m-a sărutat adormind.