Aud telefonul sunând și încerc să mă ridic din pat și să mă uit cine sună.
-Da?spun eu cu vocea răgușită dat fiind că abia m-am trezit.
-Sunt eu, Richard. Înainte să îmi închizi în nas vreau doar să îți spun că ți-am umplut din nou contul bancar și că te-am înscris la liceu... mă gândesc că vrei să îl termini. Îți trimit prin mesaj orarul.
-Bine, mulțumesc.
-Sper că vei vrea să te întorci acasă... orice ai crede, îmi lipsești.
Închid telefonul fără să îi mai răspund și mă uit la ceas. Era 7:00 am. Primesc mesajul cu adresa liceului și orarul. Se pare că încep de la 8:30. Nu am mai fost la liceu de 1 lună dat fiind că am fugit. Probabil că tata va falsifica câteva note ca și când aș fi fost la școală. Merg spre baie și îmi prind pur și simplu părul într-un coc ciufulit și mă îmbrac rapid cu ce prind la mână luându-mi la sfârșit bocancii. Ies din bloc și intru în mașina luată ieri de la marionetă. Pornesc motorul și se pare că mai am jumătate de oră până încep orele și în drum spre adresa la care ar trebui să se afle liceul văd o cafenea. Cobor din mașină și iau rapid o cafea.
Ajung în fața liceului și cobor din mașină. Intru și merg la secretariat acolo un bărbat deja vorbind cu secretara. Aștept să termine de discutat cu secretara care era o femeie la o vârstă destul de înaintată cu părul prins într-un coc aranjat și cu niște ochelari micuți pe nas. După ce mai sorb restul de cafea pe care îl mai aveam observ că bărbatul termină de vorbit și se întoarce cu fața spre mine. Fac ochii mari și el se oprește în fața mea cu un zâmbet micuț pe față. Era bărbatul de aseară, cel cu ochi de iad. Nu îmi spune nimic și trece pe lângă mine rapid mișcîndu-și buza. Secretara se uită la noi ciudat și merg spre ea, dar oprindu-mă din a mai spune ceva spunând ea direct:
-Am vorbit deja cu tatăl dumneavoastră, sper să vă simțiți bine aici!
Zâmbește forțat ceea ce înseamnă că știe deja cine sunt. Înainte să plec văd un tablou pe perete. Un tablou cu bărbatul cu ochi de iad.
-El...-spun eu arătând spre tablou-... de ce e aici și cine e?spun eu ea răspunzând robotic neprivindu-mă în ochi:
-Dumnealui e cel care a înființat liceul.
-Numele!spun eu poruncitor.
-Christian Laith!spune ea rapid cu frică în voce. Să nu întârziaţi la oră domnișoară!mai adaugă ea și eu îi zâmbesc strâmb și ies din secretariat căutând cabinetul de matematică. Dar când să ies o mână mă trage spre colț și simt niște buze pe gâtul meu. Le-aș putea recunoaște dintr-o mie. E diavolul cu ochi de tăciune... Christian.
-Nu e frumos să dai musafirii afară din casă la o oră așa tarzie "domnișoară"! Cred că secretara te respectă pe tine mai mult decât pe mine!spune el râzând.
-Dacă tot ești aici du-mă până la cabinetul de matematică, nu îl pot găsi.
-Sigur, dar nu credeam că încă ești elevă și mai ales că o să înveți în școala mea.
Nu mă uit la el și continui să merg ajungând în fața unei clase. Intră odată cu mine și elevii se ridică din bănci salutându-l respectuos apoi așezându-se la loc.
-Scuz-o că a întârziat Smith e nouă și am reținut-o puțin. Știi tu, să îi arăt școala!spune și zâmbește pervers profesorul chicotind și arătându-mi să mă așez. Plec spre banca indicată unde observ că stau singură. Îmi deschid telefonul după ce văd că Christian iese și încep să vorbesc prin mesaje cu tata certîndu-mă ca de obicei cu el pentru că i-a spus secretarei cine sunt.
-Dă-mi telefonul!spune profesorul ajungând în fața mea.
-Nu!îi răspund eu continuând să scriu mesajul în timp ce ceilalți tîmpiți din clasă se holbau la noi.
-Am spus să mi-l dai!țipă el la mine eu ridicându-mă din bancă și aplecându-mă peste bancă spre el.
-Am spus că nu vreau!ţip eu și mai tare el luându-mi telefonul din mână. Atunci ies din bancă și merg la el spre catedră strângându-l puternic de încheietură el gemând slab de durere și dându-mi telefonul. Merg în banca mea și mă așez continuându-mi treaba și el continuând să predea fără să mai zică nimic. Prin clasă se auzeau şuşoteli dar nebăgându-le în seamă. Ora se termină și clopoțelul sună. Mă ridic din bancă îmi iau geanta și ies din clasă îndreptându-mă spre ieșirea din școală.
Ajung la mașina mea și probabil o profesoară mă oprește ţipând la mine:
-Unde crezi că pleci?
Dar chiar înainte să îi răspund ceva îl văd pe Christian venind din spatele ei și spunând:
-Ea merge cu mine!
Profesoara lasă capul în jos și pleacă eu urcând în mașină, dar și Christian făcând același lucru.
-Deci am auzit că nu ai fost prea cuminte la oră iar acum pleci!spune el serios, după începând să chicotească.
-Dacă ai niște angajați oribili logic!țip eu nervoasă și pornesc motorul pornind de pe loc.
-Hai la mine și mai vorbim, ce zici?spune el zâmbind cu subînțeles.
-Hai să te arunc din mașină în stradă, ce zici?spun eu și mai nervoasă.
Râde în hohote și opresc la o agenție de imobiliare cu gândul de a-mi lua alt apartament, probabil un Penthouse dacă tot am contul bancar plin.
-Și ce facem aici?mă întreabă el eu doar ieșind din mașină și încuind-o înainte ca el să iasă apoi doar privindul câteva secunde cum țipă după mine din mașină, eu intrând în clădire.
CITEȘTI
Profesorul
Acción-"She no saint, 'cept Saint Laurent."- -"I never made love but I sure know how to fuck."- Atunci când pericolul se combină cu pericolul, combinația e ucigătoare, dar devin una, pentru totdeauna.
